Mi-am dat seama ca in viata exista un singur adevar. Nimic nu tine o vesnicie (aka ‘nothing is everlasting’).
Daca pornesc de la acest adevar…imi dau seama ca imi pica toate visele si toate sperantele. Toate au la baza dragostea, toate sunt sustinute de asta..si ma tem ca in momentele mele de luciditate cruda, cand imi dau seama de Adevar, cad in depresie …oarecum. E trist sa constati ca tot ce asteptai de cand erai micuta, toate povestile imaginate, toate scenariile scrise si schimbate o data cu trecerea de la o iubire la alta, sau de la o dezamagire la alta…sunt.. doar atat: povesti. E ingrozitor momentul in care iti dai seama ca nici macar un sentiment atat de frumos precum dragostea, cu toti fluturasii ei, cu toate mangaierile si atingerile dintre cei doi, cu toate secretele impartasite, cu toate saruturile pe furis, cu toate imbratisarile in public, cu toate florile primite doar pentru ca e miercuri, cu toate complexele spulberate de increderea deplina pe care o ai in celalalt, toate..absolut toate..pot muri in orice clipa. Cauza mortii? Buna intrebare.
Iubirea moare pentru ca unul se indragosteste de altcineva. Poate sa fie un om de exceptie si sa-ti marturiseasca lucrul asta, oricat de dureros…dar sinceritatea lui o vei aprecia mai tarziu, cand iti vei da seama ca nu ai ce-i reprosa, nu ai cum sa te lasi deranjata de decizile inimii lui. Poate sa fie un om de nimic si sa te lase fara explicatii. Poate chiar sa se coboare si mai jos de atat..da,da…poate sa isi imparta inima cu o alta persoana, iar tie sa nu-ti spuna nimic, desi reuseste cumva sa te priveasca in ochi si sa-ti ceara telecomanda.
Iubirea moare o data cu increderea. Odata ce ierti greseala celuilalt, ramai cu intrebari la care raspunsurile lui nu ti se vor parea nicicand satisfacatoare. Daca ar fi sa iert un barbat care m-a inselat, nu as mai putea avea incredere in el…nu pe deplin. Acesta cred ca e motivul pentru care, imi dau seama acum, nu as putea ierta o greseala de acest gen. Sa imi spui ca ma iubesti, dar sa cedezi in fata unei tentatii…asta te face un ipocrit. Iar mie imi spune clar ca nu, nu ma iubesti.
Desi traim intr-o lume in care dragostea e trecuta cu vederea de multi, timpul ne preseaza, vrem independenta financiara si apoi o familie…desi suntem in mod constant pe fuga, iar de privit in jurul nostru abia daca ne mai facem timp, eu sunt mai demodata…eu cred in Dragoste. Cred si in Adevarul enuntat la inceput. Cum de pot sa cred in doua lucruri care se bat cap in cap? Ma mint putin, sper putin mai mult.. Ma mint, in sensul ca, atunci cand iubesc prefer sa ignor acest adevar..cu toate ca l-am scris si pus in rama (nu, nu glumesc). Si sper, in sensul ca, visez la o exceptie care sa confirme regula. Visez ca exceptia sa fie cazul meu, visez ca pentru mine sa nu existe o „cauza a mortii”..pentru ca nu vreau sa moara.
61 comentarii
Comments feed for this article
noiembrie 10, 2007 la 6:01 pm
The No Man
Mi-a placut articolul. Ca toate articolele tale, pasionate, pline de seva optimismului. Totusi citindu-l e simplu sa iti fac un „psy profile” si mai ales sa iti dau varsta cu certitudine. 🙂
Tin sa mentionez ca :
– Nu toti oamenii vor independenta financiara si familie. Putini barbati vor relatii stabile, mai ales la tinerete (la femei se intampla invers cred).
– Nu toate despartirile se produc pentru ca cineva din cuplu se indragosteste de altcineva sau se dezdragosteste de celalalt iubit.
– Nu toate cuplurile au la baza dragostea. As putea spune ca cele mai trainice, relaxate, serioase, long lasting si frumoase cupluri sunt tocmai alea care nu sunt bazate (numai) pe dragoste.
– Nu toate cuplurile in care a murit dragostea se desfac, desi cei doi ar putea sa o faca (adica nu sunt constransi de contingente materiale sa traiasca impreuna).
-etc.
Viata e complexa. Si de aia e si frumoasa consider eu : la douazeci de ani adevarurile sunt altele decat cele la treizeci sau la patruzeci, dar pot coexista si nu se exclud. Asta e frumos in viata…
noiembrie 10, 2007 la 7:06 pm
Maria
inainte sa citesc ultimul paragraf deja vroiam sa te contrazic putin… Dragostea nu moare.. nicioadata. Daca moare, inseamna ca nu era dragoste adevarata.
iar alta chestie… dragostea nu trebuie neaparat sa fie de tipul „amorului”. poate fi alt tip de dragoste care sa dureze o eternitate..
noiembrie 10, 2007 la 7:06 pm
Maria
totusi ma bucur .. ca nu renunti 🙂
noiembrie 10, 2007 la 9:56 pm
baghy
Daca dragostea dispare viata
mea nu are culoare
si doare tot mai tare…
Alex feat Connect-R
Daca inca crezi in dragoste gasesti id-ul meu de mess la pagina de contact al celebrului blog :)))))))))
noiembrie 10, 2007 la 10:40 pm
Mihai
minti. tu crezi doar in dragostea ta.
noiembrie 11, 2007 la 12:35 am
notalent369
The No Man, perfect de acord…exista si exceptii.
Maria, ba da…cred ca dragostea adevarata moare.Nimic nu rezista timpului. Sunt convinsa de asta.
baghy!!iti faci reclama?agati la mine pe blog?adica eu pana acum nu aveam idu tau,sau cum?
mihai..taci.
noiembrie 11, 2007 la 12:54 am
moi non plus
mda..de aia s-a inventat dragostea artificiala, ca si florile…
noiembrie 11, 2007 la 12:55 am
notalent369
surogat?
noiembrie 11, 2007 la 12:58 am
moi non plus
naut 😛
noiembrie 11, 2007 la 1:25 am
baghy
:)))))))
noiembrie 11, 2007 la 1:42 am
notalent369
super comment!
noiembrie 11, 2007 la 3:06 am
ruxish
love is suicide
noiembrie 11, 2007 la 12:12 pm
entuziast
Citez din Talent: ba da…cred ca dragostea adevarata moare – am incheiat citatul.
Oare de ce zici asta tocmai tu? Adica ce intelegi prin dragoste adevarata, de te temi ca moare?
Io de ex, ma tem o dragoste plafonata, in care ajungi sa faci totul dintr-un fel de obligatie sau convenienta. Casatoria poate parea asa din afara. Adica pentru mine asa pare. Dar tu de ce ai scris asta ?
noiembrie 11, 2007 la 12:20 pm
notalent369
dragostea adevarata cred ca o simtim atunci cand ne dorim mai mult fericirea persoanei iubite, decat fericirea proprie. si sincera sa fiu, nu mi-a fost dat prea des..( a se citi: mai deloc)sa aud de asa ceva.si cred ca si dragostea asta adevarata moare la un moment dat. in unele cazuri, rezista in moarte clinica…e conectata la aparate (speranta, incapatanare, negare)si rezista-asta e dragostea aia plafonata de care vb tu, cristi.
de ce am scris asta?pentru ca asta simt…ca nici macar dragostea aia adevarata nu rezista.
noiembrie 11, 2007 la 12:25 pm
entuziast
Foarte fain raspuns.
Acuma, scuze de indiscretie…tu ai reusit sa iubesti pe cineva si sa-l pui pe primul loc? Io recunosc ca nu reusesc. Shame on me 😐
noiembrie 11, 2007 la 12:28 pm
notalent369
am iubit. dar niciodata in adevaratul sens al cuvantului. am iubit cu pasiune, cu entuziasmul varstei, cu fluturasii aia nebuni…am iubit asa cum iubesti la varsta mea. dar sper sa fiu suficient de norocoasa incat sa iubesc asa cum stiu ca pot..asa ca nu esti singur 😉
noiembrie 11, 2007 la 12:30 pm
entuziast
Da, iti doresc si io asta. „Asa cum stiu ca pot…” inseamna ca stii ca poti mai mult, nu?
noiembrie 11, 2007 la 12:43 pm
notalent369
da. insa cred ca totul sta in celalalt. daca celalalt merita, daca celalalt iubeste la fel de mult, daca celalalt iubeste MAI mult..atunci sansele ca aceea sa fie dragostea despre care am vb pana acum, cresc in mod considerabil.
noiembrie 11, 2007 la 12:47 pm
entuziast
Da, si cred ca e important si cum pleci, de pe ce „pozitie” incepi. De obicei, cred ca pornim (eu asa fac) cu asteptari: cum as vrea EU sa fie celalalt. Pe cand, daca pornesti de pe o pozitie de libertate, de incredere, de siguranta, poate is sanse mai mari sa poti sa oferi celuilalt, sa cresteti impreuna. Q
noiembrie 11, 2007 la 12:48 pm
entuziast
Am vrut sa zic: question is: cum faci sa ajungi la nivelul ala, INAINTE de a te arunca intr-o relatie?
noiembrie 11, 2007 la 12:55 pm
notalent369
e normal sa ai pretentii. e normal sa il visezi pe celalalt intr-un anumit mod…dar asta nu inseamna ca atunci cand il intalnesti si nu e asa cum il imaginai (mai inalt, cu facultatea terminata,etc), nu mai esti atras de el. daca persoana aia „is ment to be”, nu mai vezi detaliile.in asta cred ca consta libertatea de care vorbesti.
noiembrie 11, 2007 la 1:12 pm
Mihai
si deci totul e predestinat, daca „is meant to be”, tot ce sta in calea voastra se va da in mod magic la o parte. deci o asemenea iubire predestinata nu prea are cum sa moara, nu crezi?
noiembrie 11, 2007 la 1:21 pm
entuziast
Nici io nu prea inteleg „is meant to be”-ul. Poate femeile au o disponibilitate mai mare in domeniul asta.
noiembrie 11, 2007 la 1:54 pm
catalinar
poate ca tu ai scis tocmai pentru ca vroiai sa fii contrazisa, daca nu ai crede ca poate dura o vesnicie-nu ai mai scrie nimik de genul asta, nu ar mai fi loc de regrete….dar poate undeva acolo vroiai sa stii cati mai ai de partea ta, cati indraznesc sa mai creada, cati au mai multe argumente, cati inca mai spera. crede-ma sunt multi.
noiembrie 11, 2007 la 2:15 pm
notalent369
mihai, ba da..moare pentru ca intervin restul factorilor…alti oameni, timpul, o multime de lucruri care va inconjoara si care va demonstreaza ca o relatie nu tine numai de doi oameni.
cristi,acum intelegi ce vreau sa zic?it’s ment to be…but not forever…nothing lasts forever 😦
catalinar, nu nu nu nu!you got it all wrong! e o prostie, cum sa scriu de dragu de a fii contrazisa? am scris pentru ca de ceva timp mi-am dat seama de asta…si ma consuma. ma preocupa faptul ca tot ce mi-am imaginat ca fiind cel mai frumos lucru de pe lumea asta (dragostea), nu e vesnic… acum intelegi?
noiembrie 11, 2007 la 2:26 pm
entuziast
Asta poate fi tare dureros. E ca o trezire dura la „realitate”. Dar, parerea mea este sa „keep searchin’ „, sa nu renunti. Succes.
noiembrie 11, 2007 la 2:28 pm
notalent369
si tie,cristi 🙂
noiembrie 11, 2007 la 2:33 pm
alexandra
imi place super mult asta m-am regasit in unele lucruri despre care ai scris, dar mie inca mi-a ramas in cap ce mi-a zis un mos „dragoste nu exista ci doar respect reciproc”, dar eu tot cred in iubire 🙂
noiembrie 11, 2007 la 2:38 pm
juju
dragostea e vesnica si suprema si tot ce ai mai zis tu…
dar intre mama si copil, nu fata-baiat / femeie-barbat etc.
noiembrie 11, 2007 la 2:45 pm
notalent369
nici macar. cum iti explici mamele care isi omoara copiii?
noiembrie 11, 2007 la 2:49 pm
juju
alea-s denaturate evident. alea-s exceptiile care confirma regula.
nu cred ca mama ta o sa inceteze vreodata sa te iubeasca.. sau mama pe mine sau cam toate mamele pe care le cunosc pe copiii lor.. don’t you think?
noiembrie 11, 2007 la 3:01 pm
notalent369
da,ai dreptate.
insa stii bine yoyo, ca iubirea la care ma refeream eu nu e cea parinteasca. dar da, iti dau dreptate.
noiembrie 11, 2007 la 3:57 pm
Mihai
exista o contradictie in termeni aici. nu accepti decat dragostea everlasting, dar accepti ca dragostea nu e everlasting. deci respingi o iubire din start doar pentru ca „nu tine numai de doi oameni”
noiembrie 11, 2007 la 3:58 pm
Mihai
cred ca esti un pic prea marcata de trecut. gresesc?
noiembrie 11, 2007 la 4:08 pm
notalent369
gresesti pentru ca nu e vorba de trecutul meu. e vorba de trecutul tuturor cunoscutilor. si nu am spus ca accept doar dragostea everlasting, pentru ca dupa cum am spus, nu cred in asa ceva. pana acum am avut parte de tentative.si de aici incolo va fii la fel. si nu resping niciodata iubirea. daca simt ceva, dau curs sentimentelor.
noiembrie 11, 2007 la 4:30 pm
SarcasticDog
esti marcata de trecut?
noiembrie 11, 2007 la 4:38 pm
dadatroll
Uau! Atat. Uau!
noiembrie 11, 2007 la 4:43 pm
notalent369
nu stiu daca cuvantul „marcata” este cel mai potrivit…dar da, sunt influentata de trecut…toti suntem. si repet…nu doar de trecutul meu.
noiembrie 11, 2007 la 5:14 pm
moi non plus
noi, toti netalentatii din lume, te sustinem…trecutul nu poti sa il uiti, la un moment t din viata o pata din trecut isi arata coltii si te pune sa te gandesti de 2 ori…dragostea adevarata e ca un detergent insa, 2 in 1 cu balsam, spala bine si miroase extraordinar..pacat ca nu e super oferta (nici macar de Craciun) si nu o gasim cuminte in rafturi..sooo…dianoo…hai la cumparaturi:))
noiembrie 11, 2007 la 5:47 pm
notalent369
hai de revelion, te bagi?
noiembrie 11, 2007 la 6:13 pm
SarcasticDog
de revelion somn de voie
noiembrie 11, 2007 la 6:15 pm
notalent369
cre ca!
noiembrie 11, 2007 la 6:20 pm
SarcasticDog
@moi non plus-„la un moment t din viata o pata din trecut isi arata coltii „…bwahahaha….tell me about it
noiembrie 11, 2007 la 6:22 pm
notalent369
ba da afurisit mai esti…repede interpretezi tu. nothing there.
noiembrie 11, 2007 la 6:26 pm
SarcasticDog
ete na! te bagi tu repede sa-i iei apararea.vad ca moi non asteapta numai super oferte…
noiembrie 11, 2007 la 9:17 pm
CrankyChihuahua
Liver alone, cheese mine! 😀
Go play weezee other dogs… >:)
noiembrie 11, 2007 la 9:43 pm
SarcasticDog
say what?she’s mine…cranky Granpa!
noiembrie 11, 2007 la 9:49 pm
CrankyChihuahua
Now you donnit, gringo! I’m gonna chew on your leg!
ararararRRRRR!
noiembrie 11, 2007 la 10:08 pm
notalent369
opaaa…dog fight!
noiembrie 12, 2007 la 12:53 am
moi non plus
0aaaa…ce e aici mai, catelarie?
noiembrie 12, 2007 la 1:51 am
detalii
Sunt convins ca multi de aici se regasesc in ce ai scris. Pacat ca tot ce e frumos se termina repede, pacat
noiembrie 12, 2007 la 2:50 pm
moi non plus
nu exista infinit, infinitul este doar o conventie pt a putea controla si/sau limita intr-un fel.. practic, orice are un inceput si un sfarsit, de ce dragostea (asta presupunand ca exista) sa sara din tipar?
noiembrie 12, 2007 la 3:51 pm
pimkee
hmm…dragoste, complicata treaba . din pacate este adevarat ce ai zis that Nimic nu tine o vesnicie (aka ‘nothing is everlasting’). :-<
noiembrie 12, 2007 la 3:56 pm
lara
ce frumos… nu toti visam asta?!
noiembrie 12, 2007 la 5:28 pm
Rin Tin Tin
iubirea se termina atunci cand masa din bucatarie e folosita mai des pentru cina, mic-dejun, etc, decat pentru CELELALTE lucruri… 🙂
noiembrie 12, 2007 la 9:27 pm
julie
HAHAHAHAHA 🙂 ce tare a dat-o rin tin tin
noiembrie 13, 2007 la 12:06 am
notalent369
detalii, ma inclin(dupa cum ar spune moisescu)!
fetelor, mi-ar placea sa cred ca TOTI visam la asta..dar ma cam indoiesc,for some reason.
rin tin tin, am primit o leapsa, indirect de la tine…o voi onora cat de curand posibil.
noiembrie 16, 2007 la 12:40 pm
don Luciano
…si totul e supus degradarii…
noiembrie 17, 2007 la 11:22 pm
Annie
Dragostea care nu moare niciodata nu (mai) exista pentru ca, atunci cand se imbolnaveste, nu incercam sa tratam fisurile, ci o lasam sa moara. Blestemul modernitatii si al orgoliilor. Daca ceva scartaie, asteptam sa treaca de la sine sau ne orientam spre alte directii, mai usor de strabatut.
Ma bucur ca esti optimista in continuare, sunt si eu si sper sa nu fim f. dezamagite in cele din urma. Sa gasim rabdare, forta si disponibilitate sa incercam sa reparam greselile care apar inevitabil si destul oxigen care sa intretina arderea pana la adanci batraneti. Si niste ei care sa raspunda corect si pe termen nedeterminat
reactiilor chimice care apar in combinatie cu noi.
noiembrie 17, 2007 la 11:23 pm
notalent369
e momentul sa spun cliseul cliseelor: speranta moare ultima! se pare ca merge mana in mana cu, commentul tau.
decembrie 20, 2007 la 7:29 pm
rasarit
extraordinar. pe primul loc in topul textelor tale. ma mir ca nu te-am descoperit mai devreme si totodata imi pare rau. sa stii ca sunt ca un mercenar. acum o sa vanez creatiile tale. necontenit!!!