Mi-am dat seama ca in viata exista un singur adevar. Nimic nu tine o vesnicie (aka ‘nothing is everlasting’).

Daca pornesc de la acest adevar…imi dau seama ca imi pica toate visele si toate sperantele. Toate au la baza dragostea, toate sunt sustinute de asta..si ma tem ca in momentele mele de luciditate cruda, cand imi dau seama de Adevar, cad in depresie …oarecum. E trist sa constati ca tot ce asteptai de cand erai micuta, toate povestile imaginate, toate scenariile scrise si schimbate o data cu trecerea de la o iubire la alta, sau de la o dezamagire la alta…sunt.. doar atat: povesti. E ingrozitor momentul in care iti dai seama ca nici macar un sentiment atat de frumos precum dragostea, cu toti fluturasii ei, cu toate mangaierile si atingerile dintre cei doi, cu toate secretele impartasite, cu toate saruturile pe furis, cu toate imbratisarile in public, cu toate florile primite doar pentru ca e miercuri, cu toate complexele spulberate de increderea deplina pe care o ai in celalalt, toate..absolut toate..pot muri in orice clipa. Cauza mortii? Buna intrebare.

Iubirea moare pentru ca unul se indragosteste de altcineva. Poate sa fie un om de exceptie si sa-ti marturiseasca lucrul asta, oricat de dureros…dar sinceritatea lui o vei aprecia mai tarziu, cand iti vei da seama ca nu ai ce-i reprosa, nu ai cum sa te lasi deranjata de decizile inimii lui. Poate sa fie un om de nimic si sa te lase fara explicatii. Poate chiar sa se coboare si mai jos de atat..da,da…poate sa isi imparta inima cu o alta persoana, iar tie sa nu-ti spuna nimic, desi reuseste cumva sa te priveasca in ochi si sa-ti ceara telecomanda.

Iubirea moare o data cu increderea. Odata ce ierti greseala celuilalt, ramai cu intrebari la care raspunsurile lui nu ti se vor parea nicicand satisfacatoare. Daca ar fi sa iert un barbat care m-a inselat, nu as mai putea avea incredere in el…nu pe deplin. Acesta cred ca e motivul pentru care, imi dau seama acum, nu as putea ierta o greseala de acest gen. Sa imi spui ca ma iubesti, dar sa cedezi in fata unei tentatii…asta te face un ipocrit. Iar mie imi  spune clar ca nu, nu ma iubesti.

Desi traim intr-o lume in care dragostea e trecuta cu vederea de multi, timpul ne preseaza, vrem independenta financiara si apoi o familie…desi suntem in mod constant pe fuga, iar de privit in jurul nostru abia daca ne mai facem timp, eu sunt mai demodata…eu cred in Dragoste. Cred si in Adevarul enuntat la inceput. Cum de pot sa cred in doua lucruri care se bat cap in cap? Ma mint putin, sper putin mai mult.. Ma mint, in sensul ca, atunci cand iubesc prefer sa ignor acest adevar..cu toate ca l-am scris si pus in rama (nu, nu glumesc). Si sper, in sensul ca, visez la o exceptie care sa confirme regula. Visez ca exceptia sa fie cazul meu, visez ca pentru mine sa nu existe o „cauza a mortii”..pentru ca nu vreau sa moara.

Anunțuri