Draga Diana,

In primul rand, nu …nu ai innebunit, pentru ca nu un semn de dementa sa iti scrii chiar tie. Trecand peste aceasta paranteza, ajung la subiectul acestei scrisori.

Imi doresc sa citesc asta in ziua in care voi implini 30 ani. Imi doresc sa fie un 15 iunie cu soare din belsug, pe la vreo 34 de grade celsius…sa adie putin….briza. Briza, pentru ca as vrea sa fiu pe plaja. Daca se poate, undeva pe Coasta de Azur, intr-un concediu la prietenii de acolo.(Voi printa aceasta scrisoare, ca sa ma asigur ca o voi avea in permanenta in geanta, inclusiv peste 10 ani de zile) As vrea sa ma trezesc odihnita, sa ma intind in patul cu asternuturi albe. As vrea sa se intinda si el, si sa ma acopere cu mana dreapta si sa ma traga in spre el, sa ma stranga in brate si sa ma sarute pe obraz(pentru ca saruturile pe frunte sunt prea triste…prea „de despartire”). As vrea sa mai stam asa in pat, inghesuiti unul intr-altul, sa mai motaim…pana cand soarele m-ar trezi de-a binelea. Camera ar fi de un alb imaculat…cu peretii zgrumturosi, tipic pentru casele stil mediteranean. M-as da jos din pat si as simti podelele reci…as lipai incet, sa nu il trezesc…pana pe terasa. Flori multicolore, cer senin, marea linistita… Prietenii, chicotind jos,langa piscina…Buna dimineata, la 30 ani! Sunt fericita!

„maaaami, maaaaami!!!!!!!”

„da, Luca…ce e, mami?”

„hai afaaara!!!”

Ar creste inima in mine de bucurie. Peste cateva zile ar fi si ziua sulfetelului meu…Luca, baietelul nostru de 2 anisori. M-as uita la el cum se urca pe pat si incepe sa topaie, pana il trezeste pe el. S-ar juca putin, Luca ar zbughi-o la joaca…iar el ar veni langa mine, printre perdele…sa-mi sopteasca „la multi ani”.

„Vezi? Ti-am spus ca o sa fie bine…Esti fericita,nu?”

„Sunt. Sunt mai fericita decat credeam vreodata ca o as fiu. Si cu tine nici nu imi e teama sa o spun.”

Am bea jos o cafeluta, am trandavi la soare…Telefonul ar suna intruna…”la multi aaaani!!!” Ai mei ar veni cu telefonul cel mai emotionant si probabil ca as plange. De fericire. As stii ce post bun am acasa, ce familie frumoasa, cati prieteni buni… La 30 ani, sa nu-ti lipseasca nimic…mare lucru!

Asa ca sper, macar in punctele esentiale sa mi se indeplineasca visul. Sper sa fiu iubita, sa iubesc, sa am un copil, sa fiu cu prietenii, sa imi aud macar la telefon parintii…Coasta de Azur e mai putin importanta…la fel si piscina. Esti fericita?

P.S.

Sper ca ai avut grija sa-ti pastrezi prietenii aproape. Astia pe care i-ai avut la 20. Pentru ca sincer, cred ca sunt singurii care ar fi meritat sa ramana langa tine. Mai sper ca ai fost fata desteapta si ca nu ti-ai mai pierdut mintile cand nu era cazul. Mai sper ca ai invatat ceva la facultatea aia, ca nu ai facut-o degeaba. Mai sper ca bunicii tai au trait sa se vada strabunici. Toti 4. Mai sper ca ai avut o nunta asa cum ai visat-o la 20 de ani…si sper ca a fost cea mai frumoasa zi din viata ta….si asta numai datorita LUI. Sper ca ti-e bine si ca nu-ti lipseste nimic.