Increderea in oameni este un lucru fragil. Tare fragil.

In primul rand, increderea se castiga foarte greu. E vorba de timp, de experiente prin care doi, sau mai multi oameni trebuie sa treaca impreuna…momente din viata lor din care, abia cand ies, isi  dau seama daca celalalt merita inca o bila alba. E vorba de multe lucruri marunte, care abia atunci cand sunt puse cap la cap, capata sens si te apropie sau departeaza de omul respectiv. Increderea nu se castiga in trei saptamani….in cel mai rau caz,va puteti amagi cu o asemenea idee…dar adevarul il veti simti pe pielea voastra, fara sa cititi postul meu, in ziua Z. Aia nu e incredere, e doar o iluzie.

In al doilea rand, increderea iti poate scapa atat de usor printre degete, ca nici nu-ti vine sa crezi cand a disparut… Te poti trezi intr-o dimineata, nesigur pe cineva…neincrezator…sceptic… Si toate asta pentru ca, vorba lui peculiar, ori ierti si nu uiti…ori uiti si nu ierti. Greseala o data comisa, actioneaza ca o imensa bila neagra…iar bilele negre sunt intotdeauna mai grele decat cele albe…

Sfatul meu e sa fiti mereu atenti…si atunci cand simtiti ca sunteti la o rascruce…si ca sunteti in situatia in care aveti de ales intre „Bine” si „Rau” , stati un pic si ganditi-va. Nu actionati impulsiv cand exista riscul sa pierdeti increderea cuiva. Pentru ca, si recastigata cu chiu cu vai, niciodata nu va mai fi la fel.