Nu mai stiu nimic. Este un haos total in mintea mea in secunda asta. Sunt complet imprastiata si ma simt ca intr-un magazin in care imi fuge privirea catre toate culorile si modelele de haine.

Imi zboara in minte toate lucrurile cu putinta : bani, licenta, masterat, drumul de poimaine catre mare cu el – el pe care in sfarsit o sa-l vad-  si bagajul pe care l-am facut incredibil de calma…parca prea calma…atat de calma incat ma tem ca atunci cand o sa ajung la mare o sa imi dau seama ca nu mi-am luat deloc ce-mi trebuia. Si ma mai gandesc la Clara pe care tot incerc sa o vad pe webcam, dar se pare ca doarme la fel de mult ca mine. Din cand in cand imi amintesc de blogul meu drag pe care se pare ca l-am lasat in paragina…si nu pot decat sa-l compatimesc si sa sper ca o sa apuce si zile mai bune.

Ma mai gandesc si la pasiunea mea pentru fotografie, care se pare ca a fost la fel de neglijata in ultimul an ca si multe altele. Mi-e incredibil de dor sa ma plimb prin oras si sa fac poze care sa-mi gadile imaginatia.

Nu-i nimic. Trebuie doar sa am rabdare, si stiu asta. Rabdare sa treaca ziua de 19 iulie, sa se incheie tambalaul cu licenta si sa fug spre Clara, unde voi face si poze, ma voi si plimba, imi voi vedea matusa dupa un an si jumatate de zile si bineinteles ma voi lafai in H&M pana o sa-mi iasa pe nas. O sa va postez de acolo si o sa va arat casutele cu muscate la ferestre si oamenii frumosi care se plimba pe strazi curate. O sa va povestesc despre o tara civilizata si sunt convinsa ca voi avea ce sa va spun si la capitolul „prea multa civilizatie ma face sa imi fie dor de tigani care striga „papusaaaa” si desigur, de claxoane turbate”

Pana atunci insa, o sa am parte si aici, mai aproape de casa, de destule bucurii. Sper ca la intoarcerea de la mare sa va spun povesti frumoase, insa nu promit. Odata ce ma intorc in Bucuresti trebuie sa pornesc motoarele la maximum cu licenta.

V-am pupat dragilor si mandrelor,

O saptamana frumoooaaaaasa!