Parisul nu imi este strain deloc…am mai poposit acolo in doua randuri si mi-a placut de fiecare data. Am bifat cam toate obiectivele turistice, iar de impresionat..cel mai tare m-au impresionat Versailles si cateva stradute mici (Rue Moufftard spre exemplu).

Saptamana trecuta am fost pentru a treia oara si trebuie sa recunosc ca e adevarat ce se spune… „a treia oara e cu noroc”. De data asta am fost cu el, iar asta a fost probabil tot farmecul experientei. Am putut sa impart, in sfarsit, pasiunea mea nebuna pentru acest oras cu omul minunat de langa mine. Pentru prima oara nu am avut muzee de vizitat si nici nevoie de carte orange, pentru simplul motiv ca am batut Parisul la picior in fiecare zi. Va recomand aceasta experienta in cei mai comozi adidasi pe care-i gasiti si va sfatuiesc sa fiti pregatiti sufleteste pentru o febra musculara cum nu ati simtit in viata voastra!

Am vazut o multime de ferestre inalte cu flori la pervaz, oameni frumosi care se plimbau cu bicicleta, femei imbracate cu mult stil, copii superbi care zambeau. Am baut in fiecare dimineata cafe-au-lait cu un pain-au-chocolat in timp ce cascam gura la trecatori si m-am plimbat prin ploaie cu el de mana. Mi-am lipit nasul de vitrinele magazinelor de pe Rue de la Montagne si am facut poze in stanga si-n dreapta.

Deja mi-e dor de camera mica si calduroasa de la hotel, de la balconul careia vedeam in fiecare dimineata Sacre Coeur. Mi-e dor de oboseala resimtita seara si de pofta de a o lua de la capat din fiecare dimineata. Paris…voi reveni!

Am uitat sa fac o dedicatie…lui : siiix ooooooo threeeeeeeeeeeeeeee!