http://flickr.com/photos/ajordanjr/168334920/

Criza economica in sus, criza economica in jos. Toata lumea o duce rau si toti vorbim ingroziti despre asta. Am citit si am ascultat nenumarate stiri cu efectele acestei crize…insa acum 5 minute am auzit-o pe cea care m-a durut cel mai tare. Sigur, nu imi place ca se scumpesc alimentele, ca euro creste si odata cu el chiriile si nu ma lasa rece nici faptul ca multe companii se muta cu catel, cu purcel din Romania…Dar stirea pe care am auzit-o mai devreme nu se refera la niciunul din subiectele astea.

Se inchid cafenelele din Paris. Sute de cafenele si bistrouri. Fumatul e interzis peste tot. La masutele asezate pe trotuarele inguste nu mai stau decat cativa turisti, prea putini insa ca localul sa fie pe profit… Se duce, odata cu criza asta financiara, o mare parte din farmecul unui oras. Incep sa privesc in perspectiva…si ma ingrozesc. Am senzatia ca totul o sa se limiteze la strictul necesar, o sa se imputineze locurile de socializat, locurile si lucrurile care ne inveseleau zilele…Se inchid cafenelele din Paris iar asta ma deprima cumplit. Unde vor mai sta tinerii indragostiti? Unde vor mai bea un pahar cu vin la o tigara? Unde vei mai sta ascultand Joe Dassin, privind trecatorii? Undeeee??? Oftez si ma gandesc ca sunt norocoasa ca am putut face toate aceste lucruri…ca voi putea povesti copiilor mei despre o perioada in care toate astea erau posibile. Oftez si sper ca lucrurile sa-si revina la normal..sa aud despre oameni fericiti ca isi vor redeschide usile localului parizienilor dornici sa-si petreaca pranzul intr-o cafenea micuta si cocheta, inghesuita pe un trotuar, in buricul orasului.

Sunt trista, mult prea trista…si simt ca urmatoarele zile vor fi pline de muzica frantuzeasca…