Stiu, stiu..nu am scris de mult. Mi-ati sarit multi in cap. Ce sa fac…am avut multe lucruri de pus la punct. Daca sunteti curiosi in privinta persoanei din postul anterior…m-am mai calmat, dar tot as vrea sa aflu cine e si sa-i zic vreo doua. O las pentru noiembrie pentru ca abia la sfarsitul lui octombrie revin pe meleaguri romanesti. Ma duc in tarile calde de unde intentionez sa ma intorc cu un bronz frumos (nu de la solar, in caz ca sunteti curiosi!) si multe amintiri dragi. Stiu, vreti sa va aduc scoici. O sa incerc, promit. Insa va garantez ca o sa ma intorc cu cele mai frumoase poze ever! Ptiu, ce artista m-a facut mama!…Cred ca nici ea nu stie!

O sa iau cu mine (pe langa maldarul de haine subtiri, fragile si unduitoare, cosmeticele si esarfele nelipsite, parfumurile fara de care nu se poate) imaginea parintilor vesnic tineri, zambetele alaturi de prietenele dragi si starea sufleteasca pe care o am in micul meu sanctuar tapetat cu amintiri (camera mea). Toate astea sunt parte din mine si le indes in bagaj oriunde as pleca, fara exceptie. De data asta mai inghesui langa ele si ganduri bune pentru o matusa de peste mari si tari. Doamne ajuta!

Va pup tare si apasat,

A voastra,

Diana.