„Ma minte. Nu are cum sa fie adevarat. Ma minte.” – Isi spunea obsesiv.

„E o minciuna. Nu stiu nici eu de ce am spus asta. Cred ca am vrut sa te fac sa suferi, chiar daca doar pentru cateva clipe. Am vrut sa tresari, la fel cum am facut-o si eu atunci cand mi-ai spus ca nu ma mai vrei.”

O liniste ingrozitoare se lasase intre ei si fiecare astepta de la celalalt un cuvant cald, o privire… Ea se intinse dupa geanta gri si incapatoare si cauta zgomotos pachetul de tigari. Scoase una si infasurandu-se in cearceaf, pasi apasat spre balcon. Se sprijini de balustrada, privind spre trecatorii pe care ii vedea fericiti, fara problemele amoroase pe care le traia ea…trase din tigara si incerca sa-si gaseasca cuvintele.

„Spune-mi ceva, tipa la mine, spune-mi ca sunt pueril, orice!!!! Numai reactioneaza!” In tot acest timp o privea atent. Ii vedea spatele gol, parul cum ii aluneca usor pe gat, ii banuia gleznele ascunse prin cearceaf…gleznele pe care i le saruta cu atata drag inainte…

„Te-ai gandit vreodata ca poate tocmai dragostea o sa ne desparta?”

Ramase inmarmurit. Nu era raspunsul pe care il astepta. Voia sa se intoarca spre el, sa il imbratiseze si sa ii spuna ca nu va mai pleca nicicand de langa el.

„Da…asta cred ca e situatia noastra, tragedia noastra…ne iubim si in conditiile astea, nu putem functiona.”

„Nu stiu Clara…creadeam ca e suficient sa ne iubim. Sau tu nu ma mai…?”

„Ba da, te iubesc. Si cred ca prea mult. Nu credeam ca voi spune vreodata cuvintele astea…sau sa ca le voi simti. Dar se pare ca nu ne iese. Tu nu vezi? Incercam in zadar sa fim impreuna…Nu ne-a iesit pana acum si cred ca ar trebui sa vedem clar ca nici nu o sa mearga vreodata..”

 S-au imbracat, au luat micul dejun in bucataria ingusta dar cocheta si au pornit in jos pe scarile batatorite de atata urcat si coborat. Ea mergea in fata si se gandea la ce-si vor spune in cateva minute. Usa din lemn de la capatul scarilor se deschise cu un scartait lung si dureros. Ajunsi in strada, se priveau…nu ca doi iubiti…nici macar ca doi straini..ci ca doua cunostiinte, cu un zambet cald, bucurosi ca s-au cunoscut, ca s-au iubit…pregatiti sa ia viata in piept, separat.

Se privira cateva secunde, isi luara ramas bun fara cuvinte si se intoarsera cu spatele unul catre celalalt. Cu un oftat la unison, pornira cu pasi marunti dar siguri in directii opuse…

Doar el intoarse capul dupa ea, si o urmari cu privirea pana cand se pierdu in multime…

Ultima parte aici.

p.s. : pentru poza, multumesc modelului…o adevarata diva!