Mes amis de Paris. Long time no see. Baia de Fier. Imbratisari si cadouri de regasire, insotite de zambete si urmate de rasete in hohote. O vila mare pentru prieteni si amintiri. Ape curgatoare, dealuri inalte, pesteri ascunse si poze, poze, poze!!!…Amintirile unor liceeni rataciti in grijile vietii de adult. „Nu mai pot, multumesc. Am mancat doi mici./ Eh, asta-i buna! Mai ia patru!”. Catelusul istet indragit de 13 oameni. Drum spre casa. Desfacut bagaje. Facut bagaje. Plecat spre Delta Dunarii. Pit-stop in Tulcea. Portul Tulcea, restaurant cu numele „Delta Dunarii”, meniu in care nu exista PESTE! Oamenii din Tulcea nu fac diferenta intre „stanga” si „dreapta”, seamana intre ei toti, iar duminica nu gasiti nici o vulcanizare deschisa, decat la iesirea pe autostrada spre Cta, fix langa doua benzinarii, una peste drum de cealalta : Lukoil si Petrom. Oboseala si nervi. Telefoane disperate din lanul de porumb. Dorul acut de civilizatie, cocalari, miros de benzina, claxoane si fluieraturi sub fuste scurte, accentuat de stresul unui drum care nu ajungea la destinatie. Somn. Soare pe cer. Plimbare cu barca prin canalele Deltei Dunarii. Sfantu Gheorghe= Paradis pierdut. Lux la capatul lumii. Irina. Invitatie pentru un weekend in Sfantu si refuzul politicos. Amanam. Poze, poze, poze, poze, poze…ah, si poze! Peste, mult, mult peste…Somn. Iar plimbare cu barca…de data asta insa, pentru a vizita flora si fauna in mod special. Pelicani, egrete, lisite, cufundari, pescarusi, rate si gaste, starci si o multime de alte pasari carora se pare ca le-am uitat denumirea. Tantari dubiosi cu program de doar o ora pe noapte (aproximativ 21:30-22:30). Peste mult si poze, poze, poze. Rasete cu lacrimi si povesti din alte vacante. SMS-uri catre el (noul tip de mesaj in sticla). Apa calda, broscute, libelule muuulte, si sunetul copilariei: cantecul gugustiucilor.

Un singur lucru neplacut, o singura dezamagire majora: Oameni buni, cu suflet bun!….Va implor, strangeti gunoaiele dupa voi si luati-le in barca, inapoi la cazare…Gazdele voastre din Delta duc gunoiul cu masina pana la Tulcea. Nu distrugeti un mediu frumos ce adaposteste atatea specii rare de plante si animale. Folositi-va mintea putin! Daca locuiti intr-un oras, va bucurati de anumite facilitati pe care cei din Delta nu le cunosc (vezi gunoieri si groape de gunoi!), asa ca aveti asta in vedere atunci cand va vine sa aruncati in apa mucurile de tigara, cand va vine sa rupeti un nufar, cand faceti un gratar cu lemne dintr-un copac pe care ati decis sa-l sacrificati sau cand va lasati PET-urile de bere proptite printre copaci. De ce am senzatia ca omenirea involueaza?

Bucuresti, Caru cu Bere, somn, ramas bun pana cand voi revedea Parisul…

p.s

pentru restul pozelor (multe rau!), uitati-va pe My Deviant zilele astea.