Nu e o necunoscuta pentru nici un cititor al acestui blog, faptul ca imi plac gesturile mici, atentiile. De doua zile (hihi) am parte de asa ceva. Gestul a fost impresionant in sine, dar si mai tare m-a coplesit faptul ca cineva a tinut minte un detaliu pe care cred ca l-am spus o singura data, in treacat…o preferinta a mea. Cineva a retinut si s-a comportat in consecinta…m-a surprins in cel mai placut mod. Si uite cum se pregateste terenul pentru weekendul care bate la usa…Vine ziua mea, iar surpriza din zilele astea m-a facut sa simt asta cu adevarat. E posibil sa fie chiar prima aniversare pe care o simt atat de frumoasa si…roz.

Maine o sa fie o zi de pregatiri, de bagaje, de discutii „cand”, „cu cine”, „de unde plecam”, „zi-mi la ce ora si unde”, platouri cu saratele si prajituri delicioase,costume de baie, lotiune de corp+hanorace (trebuie sa fim pregatite pentru orice), un cd cu muzica si 3 lumanari: cifra 2, cifra 0 si o lumanare obisnuita, pe langa ele.

Lumea a confirmat, a infirmat…point is: va astept. Cu mic-cu mare, veniti fratilor in Vama sa ascultam muzica, sa dansam, sa ne zbenguim, sa stam cu picioarele in nisip, sa facem poze, sa povestim, si sa sarbatorim inceputul verii, ziua Irinei si a mea. O data face omu’ 21 de ani.

p.s.

ma holbez ca nebuna la doua buchete de flori si nu ma satur. le-as lua cu mine la mare, nu vreau sa ma intorc si sa nu le gasesc aici…