Exista o vorba…ca daca iubesti cu adevarat un om, nu vrei decat sa-l vezi fericit, chiar daca asta insemna sa fie fericit alaturi de altcineva. Mai exista o vorba…ca daca iubesti cu adevarat un om, trebuie sa lupti pentru el. Care e adevarata? Cum procedezi?

Eu cred (incep asa, ca sa nu imi sariti iar in cap ca nu am dreptate..pentru ca nu generalizez) ca dragostea adevarata exista. Eu cred ca iubirea presupune sacrificiu, in sensul ca trebuie sa fi dispus sa il lasi sa plece daca nu e cu totul langa tine, daca nu il simti cu adevarat langa tine. Nu am auzit niciodata de un  asemenea caz, dar imi place sa cred ca exista.

Eu cred (continui asa), ca e normal sa lupti pentru persoana iubita atata timp cat si ea te iubeste…e normal sa lupti pentru dragostea voastra in fata altora, in fata prietenilor si a parintilor, atata vreme cat crezi orbeste in ea, atata vreme cat simti cu toata convingerea ca langa omul asta trebuie sa ramai, langa el te vezi la batranete, daca ii cunosti defectele si stii ca poti trai cu ele. Dupa mine, „ii vad defectele ca pe calitati” e o prostie..trebuie doar sa te gandesti daca sunt defecte pe care le poti tolera (e lenes-tu energica, vrea sa stea acasa-tu vrei sa iesi).

Revenind, care dintre aceste doua „vorbe” este corecta? Ambele. Dar pentru situatii complet diferite.