Ati observat vreodata ca omului atunci cand ii e bine, nu-i mai convine? Cred ca suntem putin cam tampi, majoritatea. Nu ne place cand lucrurile sunt ca la carte, cand jobul sau facultatea merg ok, cand avem si o relatie cu un om misto, cand ne intelegem cu familionul, cand suntem in relatii bune si cu prietenii. Nu. Noi trebuie sa avem ceva palpitant, ceva bulversant, ne trebuie ceva care sa ne tina pe jar. Ne trebuie scandal, conflict, neintelegeri, discutii, tratative, compromisuri, vaicareli, plansete si deprimari.

La ce folos? De ce nu putem ramane la o stare de bine, de implinire? De ce ne dorim sa fim „defecti”? Ca sa fim reparati? De ce nu ne place fericirea? Totul e roz, noi vrem din nou intunericul ala sumbru. Is black the new pink?

Sunt atat de rare momentele alea in viata in care totul merge asa cum ne dorim…de ce fugim de ele atunci cand le gasim? Ce e in neregula cu fericirea? Ce nu ne place?