Ma gandeam la ce ne enerveaza in general. Un cuvant, un gest…poate fi orice. Nebunia poate fi dezlantuita cu mare usurinta, insa odata ce incepe…cu greu mai poate fi tinuta in frau.

Tu cum reactionezi cand esti furios? Cum reactionezi atunci cand simti ca esti gata de explozie?..atunci cand ti-a ajuns?..atunci cand ai ascultat suficiente insulte?..atunci cand s-a aruncat cu atata noroi in tine incat ai devenit de nerecunoscut?

Vrei sa tipi in gura mare. Vrei sa urli nedreptatea care ti-a fost comisa. Vrei sa spargi capete si sa insulti la randul tau. Vrei sa platesti cu aceeasi moneda. Vrei sa arati ca si tu poti, ca si tu stii sa jignesti.

Dar nu faci nimic din toate astea. Te stapanesti ca de fiecare data. Lasi maidanezii sa isi schelalaie ofurile catre luna plina. Iti vezi in continuare de viata ta si ignori orice… si pe oricine crede ca te mai atinge cu vreun cuvant.

Multa vreme ma gandeam ca e sanatos sa spui totul..sa dai cartile pe fata, sa spui cuiva ca te deranjeaza exact atunci cand o face. Am crezut ca nu face bine nimanui sa se abtina de la o sinceritate dureroasa, doar de dragul de a evita un scandal. Dar mi-am dat seama ca lucrurile nu stau chiar asa. Nu iti reprimi frustrarile atunci cand alegi sa taci, ci te eliberezi de ele in alt mod.. le depasesti. Nu sari la harta, nu insulti (lucru pe care il poate face orice incult), nici macar nu-ti bati capul cu explicatii logice pentru ca stii ca nu are sens, ci renunti sa iti mai bati capul cu oameni si actiuni care sunt pur si simplu..in plus.

Tu ce faci? Taci si mergi mai departe?..sau reactionezi vulcanic si spui lucruri pe care la un moment dat stii ca le vei regreta?