It just hit me. Just now. Ma uitam la blogroll, apoi putin mai jos..da, acolo. S-a facut un an. Un an. Voi va dati seama? Un an de zile…un  an de zile de cand Life in Loops exista, este, traieste. De unde la inceput era micut si pricajit…citit doar de prietenii apropiati.. acum a ajuns undeva la nivelul scolii generale, are prieteni si in clasele mai mari, chiar si la liceu.

Lasand gluma la o parte, blogul asta este my home away from home, nu stiu daca va dati seama. Si oricat de mult si des ar face amicii mei misto de mine si de faptul ca am o viata virtuala (Anton, sa te iei de mana cu Andrei si Vali), imi dau seama ca nu as putea fara aceasta bucatica de internet, fara felia mea. Am cunoscut o multime de oameni prin intermediul blogului iar unii mi-au devenit prieteni in toata regula.

Un an de povesti. Un an de rasete, plansete…de vise si sperante, de amintiri si nostalgii. Un an de subiecte propuse de mine si dezbatute de atat de multi dintre voi. Un an de zile in care am facut schimb de impresii si pareri, un an de controverse. A trecut un an de la primul meu post ” cuvinte pe care baietii nu ar trebui sa le spuna fetelor ” si incerc sa imi dau seama cum au curs toate posturile din momentul ala, pana azi… pana in martie 2008. Toate s-au intamplat exact cand si cum trebuia. Toate si-au gasit locul.

Imi dau seama acum, ca daca cineva ar sta sa citeasca acest blog cap-coada, ar ajunge sa ma cunoasca destul de bine. Am lasat in fiecare post o frantura din mine…buna sau rea, siropoasa sau nervoasa, frustrata sau romantica…toate starile prin care am trecut in decursul unui an de zile, le gasiti aici.

Multumesc tuturor celor care mi-au deschis pagina de blog. Multumesc celor care mi-au comentat. Multumesc celor care revin mai mereu aici.

Va multumesc,

Diana.

Anunțuri