Vesnicul drum de 4,5h pana in Targu Jiu. Un Accelerat modern, in care fundul meu a intepenit si incep sa cred ca dupa 3 zile isi revine. O bunicuta dornica sa isi vada nepoata. Un oras in miniatura, care in urma cu 13 ani parea urias. O prietenie reluata peste noapte. Muzica proasta intr-un club frumos. Oameni care dansau robot-style. Inima mea care a batut mai tare atunci cand am auzit „las-o ma in pace, Diana e vara-mea!”. Discutii sincere si lipsite de subiecte tabu, in jurul catorva Marguerita. Italienii (de fapt cred ca erau spanioli) care ne-au achitat nota de plata chiar si dupa cele 5 refuzuri din partea noastra (si nu, nu a trebuit sa port discutii de complezenta dupa aia cu ei).

Cea mai tare replica de agatat pe care am auzit-o pana acum:

„Buna, eu sunt Vlad. Sunt foarte dragut si nu am nici o operatie”

*ras isteric* ..eu sunt Diana *ras isteric*…poftim??nici o operatie??*ras isteric*

„da, nici o operatie” (deci intelesesem bine, nu aveam probleme cu auzul)

Tequilla. Dans pe aceeasi muzica oribila. Proprietarul firmei de taximetrie din Targu Jiu care ne urmarea cu masina, care nu pricepea „dispari!!!”, si care a reusit sa ma sperie. Taranii care la intrebarea „unde pot sa gasesc un internet-cafe?” (da,stiu..am o problema cu netu..3 zile am fost in sevraj!) nu au gasit raspuns mai original decat „noi suntem de la tara, nu avem asa ceva” (cred ca imi simtisera accent de Bucuresti si s-au gandit sa fie spirituali).

2 nopti tarzii, 2 dimineti prelungite spre ora pranzului…ochi dezlipiti de un soare cu dinti. Fereastra bucatariei cu manerul rotund. Cartea de povesti a fratilor Grimm. Frunze si flori presate de mai bine de 10 ani de zile. Pat dublu in care am uitat sa dorm (dormeam ghemuita cu genunchii la piept, de parca as fi dus lipsa de spatiu). Locurile primelor cazaturi, primelor zgarieturi, primelor prietenii..locurile unde am invatat sa visez, locurile in care lumea mea era frumoasa, unde existau doar oameni buni si calzi…locurile unde mi-am facut primele amintiri, locurile copilariei mele.