Ma gandeam azinoapte la asta. La flash-back-uri. Stateam in Expirat, langa masa de fussball, si ma uitam in jur. Oamenii se simteau bine, radeau…iar eu picam pe ganduri. Aveam un flash-back cu Expiratul de alta data. Acum 5, 6 ani locul asta era o oaza pentru mine. Veneam aici sa vad oameni frumosi, sa ascult versuri vesele pe muzici zglobii…veneam aici si gaseam tot liceul Cosbuc. Era un taram interzis, pe care reuseam sa ajung vineri seara, pret de cateva ore. Cu timpul, poposeam si sambata. Imi amintesc toate privirile si reactiile socate cand se constata ca nu consum alcool si ca nu fumez. „Atunci ce vicii ai???” Toate astea imi aduc zambetul pe buze. Morko si prietenele ei aveau locul lor, langa arcada dintre incaperi (care atunci erau doar doua)…eu, Monica, Yoyo si restul stateam langa calculator, dansam..(bine, recunosc..mai mult eu decat ele!). Era nelipsit Mamulos- ce revelatie am avut cand am descoperit ca el era tipul care m-a urmarit prin cabana la un revelion, ca el e cel care mi-a spart usa cu capul, ca el a venit dupa mine prin tren. Cu Monica imparteam cateva pahare de vin, ceva mai tarziu, dupa ce m-a corupt. Mi-l amintesc si pe Vlad, care punea muzica mai tot timpul, si zambesc pentru ca acum o saptamana am facut cunostinta oficial. Sunt toate amintirile astea legate de un singur loc, loc ce s-a schimbat de-a lungul anilor, loc ce si-a schimbat si clientela…dar am ramas cativa fideli…sau poate doar nostalgici. Balamucul organizat.

Deci ce-i cu flash-back-urile astea? Cum se face ca picam atat de grav pe ganduri? Ne amintim de o frumoasa relatie, atunci cand ne plimbam pe strada unde a avut loc primul sarut. Ne amintim de o veche amica atunci cand ii simtim parfumul alunecand pe langa noi. Ne amintim de un amor dureros atunci cand gasim in caseta de bijuterii un cadou uitat. Ne amintim de locuri in care legam prietenii. Ne amintim toate lucrurile marunte, toate privirile, mangaierile, lacrimile si zambetele, tresaririle si noptile nedormite, visele la unison si imbratisarile sfasietoare…intram in transa pentru cateva minute si retraim clipele de atunci. De unde rasar gandurile astea? Si cum se face ca apar atunci cand o fac? Cred ca de multe ori, sunt exact impulsul de care avem nevoie pentru a forma numarul de telefon al unei persoane uitate… Daca e de bine sau nu, asta nu mai stiu..