Pune-ti o dorinta. Acum, da. Inchide-ti ochii, gandeste-te bine la ce vrei cel mai tare…si doreste-ti lucrul ala. Dar, tine cont de vorba bine-cunoscuta din popor: „ai grija ce-ti doresti, pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca”.

E ziua ta azi…Uite, vine tortul. Ce bine, e cu bezea si caramel!.. Hai, sufla in lumanari, in toate..Pune-ti o dorinta cand ajungi la ultima lumanare. Sa iei examenul, sa te iubeasca mereu ca-n prima zi, sa pleci cu bursa, sa vezi lumea, sa fie fetita, sa mearga afacerea, sa plecati doar voi doi de Revelion, sa se insanatoseasca Eliza….sau incearca sa trisezi si cere sa ti se indeplineasca mai multe dorinte dintr-un foc!

Ai o geana. Da, ai ghicit obrazul. Acum pune-ti o dorinta. Sa te intalnesti cu ea in drum spre scoala, sa iei 10le muncit din greu, sa ramai singur acasa.

Sufla in papadie usor, din varful buzelor…sopteste firicelelor cuvinte duioase si impinge-le catre soare, impreuna cu dorinta ta de a afla secretele magicienilor, de a merge iarna in Hawaii si vara in Alaska.

E revelionul. Poarta ceva rosu, chiar de e doar un servetel de masa, ascuns in buzunar. Cand ceasul o sa loveasca ora 24:00, inchide-te de tot ce te inconjoara, uita pentru 3, 6, sau 9 secunde de toti oamenii dragi din jurul tau si inchide ochii, strange pleoapele si doreste-ti acel ceva…acel an mai bun, acea iubire intarziata, acel vis inca nerealizat, acea reusita care o sa te implineasca.

Oricare ar fi ocazia, si vezi bine ca sunt multe…ne punem visele in carca unui obicei..un obicei pe cat de naiv, pe atat de frumos. Ma intrebam ce se intampla cu toate dorintele astea.. Stiu ca unele, putine, se infaptuiesc. Imi amintesc cele doua dorinte pe care mi le-am pus intr-o vara, in timp ce-mi legam o bratara de glezna stanga. Imi amintesc ce mi-am spus atunci…Am vrut ca bratara sa se rupa doar atunci cand cele doua se vor indeplini. Asa s-a intamplat. Am fost norocoasa. Dar ce se intampla cu visele greu de concretizat? Sau chiar imposibil? Ce se alege de ele? Dispar cu timpul, uitam de ele? Sau raman undeva, sub forma unor neimpliniri, unor regrete cu care vom fi nevoiti sa traim? Eu nu stiu…