Masina. Ba nu, tren. Casuta bantuita regasita. Soba care candva a explodat. O mare sufragerie, transformata intr-un pat urias. Un culcus moale, din ce in ce mai calduros, numai bun cu o carte in brate. Trei fete cucuiete, lipite de soba, oftand povesti si chicotind amintiri. Old Nick’s Pub. Muzica proasta, chiar si dupa o bere.

„Diana, crezi in povesti cu zane?”

„Nuuu, chiar nu! De ce?”

„Pentru ca esti cea mai frumoasa dintre ele”

Raluca e intrebata daca doreste compania unui domn si curtata de tipul de la bar, iar Irina e dezbracata din priviri de masculii aliniati in jurul ei. Bautura gratis. „Hai acasa”. Una adoarme, mai raman doua..pe balcon, cocotate. Nebun de alb, Canta-mi povestea, Cea mai frumoasa, Flowers in the window si ceva vin demidulce. Imbratisari, cantece, marturisiri, promisiuni si pacte. Fum si vise. Sarmisagetutza care a trait in anii ’30 pe Champs Elysees, iar azi ne cere ultimul strop de apa potabila. Drumul pana la vale si apoi inapoi la deal. Jerry micut si speriat, soricelul pe care l-am fugarit pe scari. Lectura din „Foc” (Anais Nin) o adoarme pe a doua. Ramane doar una. Balcon, muzica, luna plina, somn la caldurica. Cafeluta de dimineata (aka pranz), cu croissant si raze de soare.

Trenul fara locuri. Gasit locuri. Cedat loc. Multumiri pentru gest si o inima plina de zambet. Un weekend lenevit in cel mai frumos mod cu putinta.