Intotdeauna mi-au placut lucrurile personalizate, lucrurile asupra carora ramane vizibila amprenta cuiva. Imi plac agendele mazgalite, brosele mostenite si ciobite, bancile vechi si scrijelite..pe care si-au lasat copiute, mesaje de dragoste, sau gume de mestecat, mii de studenti. Pastreaza semnatura cuiva, o bucatica din persoana respectiva..iar asta mi se pare minunat.

Poate tocmai din acest motiv, mi-am personalizat dormitorul cat am putut de mult. Camera mea e o carte cu povesti..si in fiecare coltisor, gasesti cate o poveste. Fara zmei si zane, fara balauri sau broscoi, povestile camerei mele au numai personaje bune si frumoase, toate imi sunt prietene, si pe toate le tin aproape. Am poze cu prieteni de departe, de suflet, de pretutindeni, care imi tapeteaza peretii camerei, care mi-i arata mereu veseli si mereu langa mine. Am biletele, carnetele, notite si mazgalituri, toate pastrate cu grija in coltul cutiutelor frumos colorate…un taram magic, un taram al amintirilor dragi mie. O cutiuta e plina cu margele albastre, albe, aurii…panglici dantelate si snururi catifelate, ce spera sa devina brose sau cercei.. O cutiuta e plina cu o veche colectie de servetele, in stare perfecta..pentru ca nu s-au asezat niciodata cu mine la masa…inca asteapta, dezradacinate de pachetele din care au facut candva parte, asezate de ani buni unele peste altele, cele de Paste cu cele de Craciun, sau cu cele inflorate. O cutiuta ascunde amintiri legate de o frumoasa poveste de iubire. O alta, bilete de tren si de muzeu, de pe alte meleaguri. Oglinda noua in camera mea, dar veche daca ma iau dupa numarul zgarieturilor de pe rama, sprijina perfect siragurile de margele. Sticlute de marimi, culori si forme diferite sunt rasfirate pe un raft..cu ale lor esente ce asteapta sa-mi mangaie incheieturile si decolteul. Patul mic, dar incapator e locul meu preferat din tot acest basm…acolo ma intind, inchid ochii..si in cateva secunde pot fii oricine, pot face orice si pot merge oriunde..e lumea mea, lume de care imi e greu sa ma desprind cu fiecare rasarit. Lumanari ascunse printre carti, asteapta sa le vina randul…sa imi incalzeasca putin ziua cu o flacara ce insista sa danseze ore in sir. Coperte care se imbratiseaza in biblioteca pastreaza secrete ce mi le dezvaluie doar atunci cand le suflu paginile, manata de curiozitate.

Camera mea e romantica, precum o strada ascunsa din Paris….e visatoare si plina de speranta, precum o mireasa in ziua nuntii…e calda si primitoare, precum plaja din Vama Veche in luna lui cuptor.. E taramul meu magic.