Trenul Bucuresti-Timisoara pleaca in 15 minute de la linia 3. Deci nu, nu aveam timp sa-mi cumpar Elle-ul, din moment ce aveam locuri in ultimul vagon. Asa ca da-i si sufera 7 ore, cu gandul ca a aparut revista, dar tu nu o poti rasfoi inca.

Eu, Irina (beauty&brains-noua ei porecla!), Coltos(one of my soulmates) si Anton(cel mai aspru critic ala acestui blog)…on the road to Tm. Drumul incepe agitat, cu Anton in priza, bagand frica in celelalte doua persoane din compartiment, dar se termina linistit, cu un nou Anton, calm, care spune la telefon cel mai dulce „te iubesc” you have ever heard.

„Welcome to Timi” ne spun din prima Julie si Vali, pe peron. Hugs and kisses ca sa ne coloreze prima impresie despre Timisoara, pentru ca vremea era de un gri oribil. Vine si Maria, care ne astepta cu Hanna-more hugs and kisses. Oameni draguti care ne asteapta cu masa pusa, oameni draguti care se aseaza cu noi la povesti pana la ora 1 noaptea. Suna telefonul-Paul. „Voiam sa vin sa te iau de la gara”. Nu-i nimic, ne vedem cand plecam la TM-BASE. Si vine Paul frumos la unu jumate, doua noaptea si ne duce cu masina. „Ce bine arati”/”si tu”/”cat timp a trecut”/”da ma…stiu”/”nu te-ai schimbat deloc,sa stii”/”multumesc,si tu ai ramas la fel de dragut”-bai Paul, mi-ai laudat si cerceii mei cu cirese!…tie nici nu-ti plac cerceii in general :P .Sa stii ca mie chiar mi-a facut placere sa te revad. Si in caz ca ai uitat sa-l saluti pe Silviu din partea mea, sper ca vede aici „Salut, Silviu!!!😀 „. Cafeaua promisa pentru a doua zi, s-a ales praful de ea! Asta hai, si eu am fost de vina, pentru ca si eu am fost ocupata, dar sa nu vii tu la TM-BASE in a doua seara, asa cum ne ramasese vorba-now that’s personal! Pacat!

Sa le iau separat. Ce m-a impresionat:

1) TM-BASE: o hala imensa( in a doua noapte au fost doua hale!), baieti frumosi, fete mai putin frumoase, lasere colorate(vedeti pozele), si o muzica excelenta. In prima noapte eram venita dupa un drum de 7 ore si in conditiile astea nu am putut pleca decat dimineata la 5 jumate-eram dependenta de intreaga atmosfera.  In a doua noapte, oboseala era si mai mare, pentru ca nu apucasem sa dorm decat 2 ore, dar cand incepi seara cu Leizaboy si o continui cu Wax Taylor, si mai apar si Suie Paparude ti se cam obisnuieste timpanul si nu-ti prea vine sa te duci acasa. Iar cand se  intampla asta, se intampla din cauza unui individ care merita strivit ca pe un gandac…”DieselBoy” a pus o muzica haotica, evil, care instiga la violenta. Incepusem sa-i vad pe cei din jurul meu ca fiind posedati. Pentru mine va ramane mereu „DieselRahat”.

Si oricum partea cea mai misto a aparut odata cu momentul in care am simtit ca nu ma mai tin „salele” si nici talpile. „Eu plec”. Maria vine si ea. Nu, staaai, vine si Ana. „Stai sa-mi iau haina de la Cojy”. Cauta-o pe Cojy. Acum unde-i Ana? Se duce Maria sa o caute. Apare Ana. „Stai ca Maria a plecat dupa tine”. OOOfffff….. In sfarsiiiiiiiiiiiiit suntem toate afara. Putem pleca. „Nuuu..stai sa-mi iau la revedere de la baieti!!!”-Ana, bineinteles! Tot acest mic episod a durat…cat???cat????40 minute!!!!!!!!!!!!! Eu in tot acest timp ma aplecasem in fata, ma masam pe spate(pozitia seamana cu cea in care te asezi atunci cand ..erm..ai baut prea mult, sa zicem)…au venit si paramedicii sa ma intrebe daca imi e rau, daca vreau sa stau in ambulanta putin, sa vada ce am.”Ma doare spatele!”/”sigur?hai in ambulanta, serios!”/”Ma doare spatele/:) !” Multumesc Ana😀

2)Oamenii dragi mie. Mi se pare ca am stat mult prea putin, ca am avut prea putin timp sa va ascult povestile. Maria mi-a spus doar franturi, Julie mai deloc, Ana nu mi-a zis decat de experienta ei cu lentilele de contact:P …Vali m-ai innebunit cu felicitarea aia, Hanna-iarta-ma ca ai fost nevoita sa vii dupa noi in seara aia la gara,erai prea obosita…Sebi, nu ti-am auzit glasciorul-data viitoare, neaparat!Mari, tare frumos erai imbracata sambata-o adevarata domnisoara..Mia, va multumesc pentru tot si toate si sper sa reusesc candva sa va intorc favoarea.  Totul a fost prea pe-fuga, prea grabit…si chiar si asa, ma bucur tare mult ca s-a putut, ma bucur ca v-am vazut pe toti, ma bucur ca am stat toti la aceeasi masa, ca ne-am ascultat unii pe altii si ca am ajuns cu totii ala acelasi raspuns(la intrebarea pe care ati lansat-o), chiar daca in forme diferite.

3)Locuri dragi mie. Nu am apucat sa stau decat prin Unirii putin. Nu am apucat sa merg in Van Graff. Nici nu am avut timp sa ma plimb asa aiurea pe stradute, cum am facut-o data trecuta. Iar v-am ratat piata aia de sambata dimineata!!!Nu cred ca o sa o prind vreodata. De data asta insa, am decoperit facultatea de arte-suuuperba! Va pun cateva poze.

Dragii mei, ma bucur ca ne-ati primit, ma bucur ca v-am vazut, ma bucur ca sunteti bine si voiosi si abia astept sa veniti si voi la Bucuresti, sa va aratam cat de primitori suntem si noi.

P.S.

Maria, acum chiar simt lipsa Ipod-ului meu,care s-a stricat…mi-ai amintit de o dependenta de muzica pe care tot  tu cred ca mi-o creasei.