Toata lumea are blog. Nu o spun ca pe un repros, ci ca pe o constatare. Toata lumea are blog. Despre viata lor super interesanta, despre moda, despre muzica, despre politica, despre carti, lucruri generale, lucruri in amanunt, lucruri personale sau lucruri banale, lumea scrie. Se scrie bine, se scrie rau, dar se scrie. Lumea se exprima liber. Majoritatea,necenzurat. Unii se abtin de la un limbaj vulgar si cer asta si de la cei care le comenteaza articolele. Asa ca isi modereaza comentariile. Prefera sa treaca prin mana lor mai intai, sa sorteze ei ce e ok si ce nu. Altii prefera sa dea mana libera publicului, sa fie totul la vedere.

Eu am un blog. Evident. Am un blog pe care scriu despre sentimente, vise, visuri, emotii, ganduri…despre mine, despre el, despre ele si despre ei..scriu despre gusturi, parfumuri, esente si amoruri. Scriu in felul meu, netalentat. Am sustinut asta inca din start. Niciodata nu m-am priceput la nimic in mod deosebit. Cand am vorbit cu Maria prima oara despre asta, m-a incurajat sa imi fac un blog. De dragul ei mai mult, am facut-o. Eram pierduta in blogosfera, nu stiam ce trebuie, ce am voie si ce nu pot sa fac aici. Mi-am creat in timp, spatiul meu virtual, my home away from home, refugiul meu pentru griji si temeri, oaza mea de liniste si sperante. I-am dat culoare, l-am personalizat, i-am dat un nume si i-am adus musafiri. Mai intai am chemat in vizita prieteni apropiati, care in timp, simtindu-se comod si bine, au venit cu alti prieteni. Incet, incet, grupul s-a marit. Au aparut si ocazionalii trecatori grabiti, care imi lansau o rautate si asteptau o reactie pe masura. Nu stiu daca au primit ce asteptau. Au ramas unii fideli acestei pagini, si stiu din surse sigure, ca mai sunt si unii micuti(cum i-ar alinta irina), care stau cumintei si citesc, fara sa isi faca publica prezenta. Ma bucur ca gasiti aici ceva ce va place, ceva ce va face sa reveniti.

Adevarul e ca nu am facut acest blog pentru nimeni altcineva decat pentru mine. In primul rand, cred ca am vrut sa vad daca sunt in stare sa ma tin de ceva, eu avand probleme cu rabdarea. In al doilea rand, tin sa se afle ca habar nu aveam ce inseamna view-uri, post-uri, blogroll-uri sau trafic atunci cand m-am apucat de asta. Asta ca sa nu existe dubii-am scris tot ce am scris, pentru mine, din nevoia de a imi scoate anumite lucruri din sistem si de dragul de a vedea unele lucruri scrise negru pe alb, de a pastra niste amintiri frumoase si niste ganduri razlete pentru mai tarziu. De ce am ales sa fac asta in vazul tuturor?Multi m-ati intrebat asta. De ce nu? Uneori, sfaturile venite de la necunoscuti, parerile complet obiective, sunt exact ce am nevoie. In plus, am continuat dupa ce am vazut ca nu sunt singura care plange des, ca nu sunt singura care sufera din iubire si ca nu sunt singura care-si revine incredibil de repede. Mi-au spus unele prietene ca imi urmeaza sfaturile, altele mi-au spus ca au trecut prin aceleasi povesti ca mine, mai greu sau mai usor. Marturisirile mele ne-au apropiat, iar cu cei care imi erau necunoscuti, am reusit sa infirip prietenii. Am amici care glumesc pe seama mea, pentru ca am si o „viata virtuala”. Adevarul asta e. O bucatica din mine o las si aici. De ce nu?!

Daca v-a placut, mai poftiti. Daca aveti reclamatii pertinente, lasati comentarii. Stiu sa accept si criticile, atata vreme cat sunt constructive.