Am auzit la televizor un psiholog care spunea ca oamenii, in general, dupa ce au vazut un film tin minte inceputul si sfarsitul…cica esenta, actiunea din decursul filmului se uita.

Mi-am dat seama ca in cazul meu este exact pe dos. Uit cum incepe de mult ori…si cateodata si cum se termina..insa mereu tin minte „desfasurarea actiunii”…intotdeauna tin minte peripetiile, aventura, drumul pana la destinatie.

Asta ramane si din relatii, in cazul meu. Cand trece suficient timp de la despartire, cand se cicatrizeaza ranile, ajung sa uit cum am inceput ….si din fericire, uit cum s-a terminat…uit rautatile, uit greutatile…uit toate minciunile, toate marlaniile si pana la urma imi trece si dezgustul. Totul trece… Pana la urma raman cu amintiri frumoase, cu experiente placute, cu cel putin o persoana draga care imi ramane alaturi….si una peste alta, perioada de mijloc a relatiei este singura care imi aduce zambetul pe buze…