Ati observat vreodata ca la celalalt nu ne atrage mai deloc ceea ce spune el despre el insusi, ci mai degraba ceea ce surprindem noi in comportamentul lui, ceea ce prindem din mers, fara sa isi dea seama? De exemplu, nu ne place sa-l auzim cand spune ca e inteligent..ba din contra! Dar atunci cand iti dai singura seama dintr-o replica pe care ti-o da, sau dintr-un raspuns la o intrebare capcana…atunci,da! Cu siguranta iti place sa stii ca e romantic, spontan, surprinzator sau mai stiu eu cum…dar daca ti-o spune persoana respectiva din start, isi pierde farmecul…tu devii sceptica in ceea ce-l priveste, pentru ca in fond, lauda de sine nu miroase-a bine.

E mereu fermecator sa descoperi lucruri noi la cei din jurul tau. Si in mare parte, farmecul asta consta in cautare, in cercetare, in descoperirile pe care tu le faci…si nu in marturisiri.

(am gasit postu asta prin draft-uri…enjoy)