Suntem inconjurati de clisee. E un cliseu sa-i oferi trandafiri prietenei tale. E un cliseu sa o saruti in timpul filmului. E un cliseu sa va sarutati in ploaie. E un cliseu sa iti placa marea. E un si mai mare cliseu sa-ti placa Parisul. E un cliseu sa fii romantic. E un cliseu sa citesti Paulo Coelho. E un cliseu sa iti rogi prietenul sa te dea cu crema pe spate. E un cliseu sa va sarutati pe muzica lenta. E un cliseu sa visezi cu ochii deschisi. E un cliseu sa pui la cale surprize. E un cliseu sa iti chemi prietenele la un film si popcorn. E un cliseu sa mananci ciocolata cand iti vine sa plangi. E un cliseu sa te sarute ca sa te impace. E un cliseu sa-ti placa fotografia. E un cliseu sa-ti faci blog.

Clisee gasim la tot pasul. A devenit un cliseu si sa recunosti un cliseu. Eu zic ca nu sunt chiar atat de penibile atata vreme cat tie ti se pare ca-si gasesc locul, ca vin la momentul potrivit…Cred ca pana la urma depinde de tine…daca ceva devine sau nu un cliseu.

Oricum, pana la urma, toate lucrurile care ne inconjoara, odata ce ne obisnuim cu ele…devin tipice, isi pierd originalitatea si risca sa devina clisee….Asa ca de ce sa ne mai batem capul?!?