Vreau sa sar elasticu, sa ma joc „hotii si vardistii”, sa ma dau cu sania, sa mananc flori de salcam, sa beau apa de la fantana…sa alerg prin paraul ala rece ca gheata, sa alerg printre flori, sa ma incomodeze insectele si greierii, sa ma asez la umbra unui castan si sa citesc, sa intru in casa si sa fie racoare…. Vreau sa fiu din nou copil. Vreau sa plang atunci cand imi zgarii genunchii, vreau sa alerg de dimineata pana seara cu prietenii, vreau sa ne intoarcem de la scoala infometati si sa mancam pana ajungem acasa o paine de fiecare….vreau, chiar daca numai pe moment (pentru ca stiu ca o sa-mi treaca), sa fiu iar in oraselul mic, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea…sa ies pe strada si sa ma salut cu absolut toti oamenii pe langa care trec…vreau sa fac iar parte dintr-o comunitate restransa.. vreau sa fiu mica si sa aiba altii grija de mine..vreau sa fiu ocrotita si ferita de rele, vreau sa se gandeasca altii la binele meu, vreau sa fiu tinuta de mana cand traversez strada, vreau sa ia altcineva deciziile in locul meu…macar pentru o vreme. Se poate?!