Am niste prietene extraordinare. Nu as fi putut spera la ceva mai mult din partea lor. Cand le-am cunoscut, in prima zi de liceu, nu mi-am imaginat ca vom ajunge aici. Una dintre ele era excesiv de vorbareata, incepea treptat sa-mi dea dureri de cap cu personalitatea ei „extra”-sociabila. Alta era cea mai frumoasa fata pe care o vazusem pana atunci si imi imaginam, bineinteles, ca va fi cu nasu pe sus, cu baietii la picioare si cu fetele la distanta. Celelalte doua mandre stateau in banca din spatele meu, vorbeau si radeau intruna…iar eu nu stiam cum sa fac sa le intru in gratii. Imi lasasera impresia ca sunt genul de fete pe care le-as vrea ca prietene, dar sa ma imprietenesc cu ele imi era dificil…din moment ce faceau misto de mine in permanenta.

Inca din primul an petrecut in aceeasi clasa, prieteniile s-au legat. Ne-am apropiat. Am inceput sa mergem la munte, la mare, impreuna…sa dormim unele pe la altele…chestiile tipice. Am ramas prietene si dupa cei 4 ani de liceu. Si acum ne vedem, ne sunam, plecam impreuna la mare, sau pe unde apucam…incingem telefonul cum aflam o barfa noua. Chestii tipice…chestii tipice.

Dar azi mi-am dat seama de ceva. Cred ca toate 5 ne-am temut, chiar daca nu am recunoscut-o, ca la sfarsitul liceului drumurile noastre nu ar coincide. Ne-am temut ca relatiile se vor raci, sau mai rau…vor inceta. Ma bucur azi, sa vad ca temerile noastre nu s-au adeverit. Prieteniile noastre au rezistat. Cand una dintre noi sufera, formam un front unit, ne intalnim, sau daca nu putem, facem conferinte la telefon…si incercam sa gasim solutii…suntem toate acolo pentru EA, pentru cea care are probleme. E frumos cand ma uit in urma si vad cum am crescut, cum ne-am maturizat impreuna. Iar asta se vede cel mai bine prin prisma problemelor pe care le-am depasit impreuna. Daca la inceput erau probleme cu vreo colega rautacioasa, cu dirigina..mai apoi au fost cu parintii…acum sunt cu facultatea, restantele, viitorul nostru…baietii. Mereu suntem aici. Un fel de „una pentru toate si toate pentru una”. Chiar daca lucrurile nu au fost mereu roz, si am avut parte si de micile noastre conflicte, ceea ce e cu adevarat frumos la prietenia noastra, si ceea ce o deosebeste de celelalte de care am auzit, noi 5 ne-am spus clar si raspicat in fata ce ne-a deranjat. Nu ne-am jenat niciodata. Nu mi-a placut cum ai reactionat cand ti-am zis ca nu vin cu tine la mare?Atunci ti-am spus-o. Nu ti s-a parut frumos ce am facut in ziua aia la suc? Mi-ai spus-o si tu. Am vorbit despre toate problemele. Despre toti baietii. Despre toate subintelesurile. Despre toate pozitiile(😛 ). Despre toate visele.

Cand pe una dintre noi o doare, ne doare pe toate. Cand una dintre noi e fericita, ne bucuram si noi pentru ea. Sarbatorim sau plangem impreuna. Va iubesc, fetelor!

BIG HUG pentru „grupul vesel” !!!!