DATING 

Mie mi-au placut din totdeauna indragostitii. Mi-a placut sa-i vad imbratisati, sa-i vad sarutandu-se, sa-i vad flirtand. Dar cand te plimbi pe strazi, daca privesti atent, vei vedea clar oamenii care ies pentru prima sau a doua oara impreuna. Se pot observa de la o posta…

Sunt oamenii care zambesc din nimicuri, sunt cei care se tem sa atinga bratul celuilalt si cand o fac, rosesc…sunt cei care simt fluturasii..cei care se plimba prin parcuri timid, cautand subiecte de discutie…Ii vezi uneori, pe cei mai curajosi, tinandu-se de mana pe o banca.

BEEN THERE, DONE THAT

Pe de alta parte, sunt indragostii care au trecut prin etapa asta de inceput..unii poate au reusit sa o prelungeasca. Si ei sunt usor de remarcat. Nu se tem sa-si atinga partenerul, au depasit faza asta de timiditate, sunt deja obisnuiti unul cu celalalt. Nu se sfiesc sa-si arate tandreturile in public…si in fond, de ce ar face-o?

Bineinteles ca sunt si specimenele care se tin in brate unii pe altii in autobuze, rad galagios si dau o reputatie proasta indragostitilor…dar astea sunt exceptiile.

Asadar…indragostitii, fie ca sunt la inceput de drum, fie ca au parcurs ceva din el, se remarca. Timorati sau curajosi, sunt muzele scriitorilor si poetilor…una dintre cele mai frumoase poezii de acest gen, pentru mine e urmatoarea:

Tinerii

Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei însuşi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, dupa sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri
şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum
ar ignora existenţa pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum
ar ignora existenţa însuşi a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.

Nichita Stanescu, sufletul meu pereche dintr-un univers paralel.