Uitasem de ziua de duminica. Uitasem ca e zi de vegetat…Candva prin liceu, vorbeam cu mult prea iubita mea colega de banca, despre cum nici una dintre noi nu iese duminica din casa. E o zi in care nimeni si nimic nu ne poate face sa iesim in oras. A doua zi e luuuuni, o luam de la capat cu scoala, cu lumea, cu „grijile” adolescentei…asa ca singura solutie era sa stay in, sa faci baie, sa asculti muzica, sa te uiti la televizor, sa mananci mult, sa dormi, sa vorbesti la telefon cu prietenele, sa iti revi dupa party-ul de sambata noapte, prelungit pana dimineata…

De cand cu facultatea, am uitat ca asa functioneaza duminica, ca asta e sistemul…m-am obisnuit sa ies mereu, sa ma vad oricand cu prietenii. Si acum, ca sunt in vacanta, am inceput sa pierd notiunea timpului, nu mai stiu cand e marti sau cand e vineri. Iar azi am avut revelatia ca e duminica. Mi-am dat seama ca nu am nimic de facut, ca am tot timpul din lume…si ca  partea cu lenevitul, care in mod normal ar fi fost rezervata pentru astazi, o pot lasa si pe maine daca am chef. Deci in vacanta/concediu…se alege prafu de „duminica de stat”…