De obicei, oamenii spun ca au fost foarte fericiti referindu-se la un anumit moment din viata lor.

„Am fost fericit in liceu”/”am  fost fericita la nunta”/”am fost fericit cand am fost cu ea la mare”

Spunem despre noi ca ne-a fost bine, atunci cand ne uitam in urma…dar cati dintre noi spunem „ACUM sunt fericit!” ? Cati dintre noi suntem constienti de fericirea pe care o traim, exact atunci cand o traim?

Eu imi amintesc un moment in care simteam ca mai bine nu se poate. Toate lucrurile erau exact asa cum trebuia. Stiu ca am venit acasa si le-am spus alor mei(singura sursa potentiala de nervi) sa nu imi ceara nimic in ziua aia..sa nu vorbeasca cu mine, daca se poate…pentru ca e o zi perfecta si nu vreau sa avem discutii, nu vreau sa existe nici un motiv de cearta. Bineinteles ca au inceput sa faca misto de mine, sa-mi spuna din jumate in jumate de ora „adu-mi si mie un pahar cu apa,Diana…aaah..ba nu, lasa..e ziua ta perfecta!”..tipic pentru ai mei. Dar macar au prins ideea…si ziua a fost perfecta pana la capat…o zi in care am spus „AZI, ACUM, sunt fericita!”