M-am regasit printre blogurile enumerate pe postul lui blur si mi-am dat seama ca are dreptate cand ma trece la categoria „dragoste”. Textele mele chiar sunt despre asta. Toate. Chiar daca aparent povestesc despre apartamentul visurilor mele, in final, ajung sa scriu despre iubirile pe care le-as trai in acel apartament…chiar daca scriu despre un drum la mare, tot la iubirea care ma tine de mana pe plaja ma gandesc. Toate ajung in acelasi punct : dragostea.

De cand lumea, cu totii cautam, nascocim, inventam tot felul de definitii pentru sentimentul care a dus la pierderea razboaielor, la nasterea geniilor…Sunt atat de multe, ca as putea face un blog, nu doar un post, despre asta. Pentru mine, viata se rezuma la asta…la dragoste. Toate elementele vietii, toate persoanele, toate intamplarile, toate accidentele, toate telefoanele, toate scrisorile, toate intalnirile, toate privirile, toate zambetele ascunse, toate atingerile usoare ale mainii, toate saruturile provocate de un „pupa-ma”…toate au potentialul marii iubiri. Iar mie mi se pare incredibil de frumos. Si nu concep o viata fara…nu concep o viata „traita” cu teama unei rani din iubire…prefer sa sufar din iubire decat sa nu iubesc. Prefer sa plang si sa ma doara, decat sa nu cunosc sentimentul care, daca ma intrebi pe mine, „makes the world go round”.

Am citit statusul fetelor de la Timisoara…status care spunea in linii mari, ca e o prostie sa definesti un sentiment asa frumos…ca firesc ar fi sa-l savurezi, sa te bucuri de el…nu sa-l analizezi si sa-l diseci. In momentul in care am citit asta, le-am dat perfecta dreptate..adica, de ce sa ma gandesc la cuvinte pompoase si la metode cat mai originale sa-i spun ca-l iubesc?!..Doar pentru ca asa „se face”?..

Apoi mi-am dat seama ca mie, la randul meu, imi place la nebunie sa il aud pe el spunand cele doua cuvinte…fie ca le spune la masa, intre doua linguri de ciorba….fie ca le spune in pat…fie ca le spune dupa o cearta provocata de el, fie ca le spune cand ma vede fericita, fie ca le spune cand ma vede trista..nervoasa…agitata…fie ca le spune cand deschid ochii dimineata, sau cand inchid ochii..noaptea. Ador cand imi spune ca ma iubeste folosind alte cuvinte..folosind complimente..folosindu-se de felul in care ma percepe el. Imi place la nebunie sa-l aud cand imi descrie defectele ca pe niste calitati…

Dragostea e peste tot..cel putin pentru mine. Pana si atunci cand nu iubesc…o vad in oamenii dragi mie..ii vad pe ei cum se iubesc, iar asta ma imbuneaza. Nu voi intelege niciodata cum functioneaza oamenii care-si impun sa nu se indragosteasca pentru ca au suferit o data si le e teama sa nu o pateasca din nou…Riscati!..Si da fetelor, e frumos sa te bucuri de iubire..nu zic sa despicam firu-n patru…dar daca putem sa ne verbalizam iubirea, de ce sa nu o facem?!