Cand au ajuns culorile sa ne defineasca?

Cum se face ca luam decizii bazate pe ceea ce se spune despre niste culori?

De cand au ajuns culorile sa faca diferenta?

Nu, nu este un post despre rasism. Abia acum mi-am dat seama ca primele randuri pot fi interpretate asa. Nu am de gand sa vorbesc despre asta. E un subiect prea controversat, in privinta caruia sunt de neclintit, asa ca nu are sens sa particip la o astfel de dezbatere, cu atat mai mult sa initiez una.

Eu sunt curioasa in legatura cu problema tuturor culorilor…si ma intriga faptul ca oamenii iau decizii importante, bazate pe preferintele in materie de culori…pe ceea ce „se spune” despre culori… Stim ca blondele se distreaza cel mai bine, ca brunetele sunt misterioase, ca roscatele sunt focoase…si satenele…cuminti?!(oare se spune ceva despre ele?) Despre ochii verzi se spune ca nu trebuie sa-i crezi…despre cei negri, ca sunt la fel de misteriosi ca o fata bruneta😉 . Lenjeria intima alba este pura si inocenta…cea neagra e senzuala…cea rosie este incitanta(daca ma intrebi pe mine, e pentru fetele de moravuri usoare…urasc lenjeria rosie!).

Culoare au prins si sarbatorile…Cea mai „colorata” este Ziua Indragostilor, Valentine’s Day….ROSU!!!….Rosu e culoare dragostei. De cand? De ce? Cum?…Inimioare rosii, felicitari rosii, bomboane rosii, trandafiri rosii, lenjerie rosie(bleaaahhhh!!!), lumini rosii, lumanari rosii….rosu…totul rosu..

Oamenii care se imbraca in negru, sunt rockeri, sau satanisti…oamenii care se imbraca in culorile curcubeului sunt gay…sau hipioti..Cei care se imbraca in galben, sunt gelosi…Cei care poarta predominant albastru, sunt optimisti..Camuflajul a ajuns un trend care aminteste doar vag de notiunea de razboi…

Culorile ne conduc.