Mi-e dor.

Mi-e dor de prietenii din Timisoara si Cluj. Mi-e dor sa merg cu trenul. Mi-e dor sa vad un film pana la capat. Mi-e dor de un cearceaf. Mi-e dor de o fereastra. Mi-e dor de liceu. Mi-e dor de Pringles cu branza. Mi-e dor de copilarie. Mi-e dor de mare. Mi-e dor de Paris. Mi-e dor de biletele in care ne dadeam cu presupusul(V) in clasa,la liceu. Mi-e dor de muzica din Expirat. Mi-e dor de scandalurile din Vama. Mi-e dor de discutiile de a doua zi. Mi-e dor de un costum. Mi-e dor de nopti pierdute in varful patului. Mi-e dor sa ma plimb cu rolele. Mi-e dor de fata lui Brad Pitt cand linge peanut-butter-ul de pe o lingurita, in Meet Joe Black. Mi-e dor de florile primite de la prieteni de ziua mea, la sfarsitul anului scolar. Mi-e dor de petrecerile din clasa a 7a, cu adevar sau provocare. Mi-e dor de tricoul lui. Mi-e dor sa joc „elasticu’ „. Mi-e dor de epoca BEFORE-messenger/msn/mirc. Mi-e dor de gesturi spontane. Mi-e dor de o surpriza frumoasa, just because it’s wednesday. Mi-e dor de zilele in care pot dormi pana la 13:00 fara sa am remuscari. Mi-e atat de dor…