maidenish_conversations_by_brokenlens.jpg

Era o casa veche. Decrepita. Exact cum imi plac. Eram cu Diana…si ne uitam de jur imprejurul acestei case acoperite cu plante cataratoare..uscate…Evident ca aveam aparatul foto la mine, asa ca am inceput sa-i fac cateva poze. Diana a vazut o miscare la fereastra si s-a speriat. Cand mi-a aratat mie, deja nu se mai vedea nimic. Incerca sa ma convinga ca nu are vedenii. In cele din urma, iese din casa o femeie. O femeie scoasa din carti cu baba buna/baba rea, vraji, cotoroantze, zmei si balauri. Babuta asta era adunata, facuta ghem, de batranete, osteoporoza si Dumnezeu mai stie ce. Era o mana de om, micuta tare, cu o caciulita pe cap-asta nu facea decat sa-i accentueze trasaturile mai dure, osatura fetei. Avea fata stalcita, ridata, atat de ridata incat ai fi zis ca fiecare rid in parte reprezinta un an greu din viata ei. Avea barba alba…oricat de greu ar fi de crezut. Avea! Ne-a luat la o poveste, peste poarta. Incepuse prin a ne multumi ca am venit pe la ea, dar nu ne poate primi pentru ca doarme mama ei (tanti asta avea vreo 90 ani, deci sansele ca mama ei sa mai traiasca, as spune ca erau minime), dar ne invita insistent a doua zi, la o cafea. Pacat ca noi, a doua zi plecam din oras…mi-ar fi placut la nebunie sa vad interiorul acelei case vechi. Sunt convinsa ca era plina de povesti. Femeia a vorbit cu noi aproximativ o ora, dar in tot acest timp, nu stiu daca a spus o propozitie coerenta. Noi dadeam din cap, intelegator. Ma gandeam ca daca biata de ea e atat de dornica de atentie incat se intinde la discutii cu straini, cu siguranta are nevoie si de putina compasiune. Asa ca i-am fost prietene pret de o ora. Si acum imi pare rau ca nu am putut merge la ea la o cafea…

O cheama Angela Opris.