aimer_by.jpg 

Ador scrisorile de dragoste. Asa am fost mereu. Romantica. Mereu mi s-au parut incredibil de frumoase gesturile mici, care spun totusi, atat de multe. Asa sunt si scrisorile de dragoste. Cat de frumos poate fi sa primesti, scris negru pe alb, toate gandurile lui, toate emotiile pe care le traieste atunci cand te vede?..Cred ca scrisoarea de dragoste permite oricui, sinceritate absoluta. Poti sa asterni pe hartie orice..La fel, poate chiar si mai frumos, mi se pare sa oferi cuiva un biletel de dragoste..ba nu!mai bine sa i-l ascunzi prin buzunare, sa fie surprins atunci cand isi cauta cheile…sa gaseasca hartiuta impachetata cu grija, care ascunde atat de multe. Mereu mi-am dorit sa am parte de asemenea surprize. Intarzie sa apara. Dar imi plac tot mai mult, pe zi ce trece…

Cel mai aproape de o asemenea experienta am fost in clasa a 8a, cand se indragostise de mine un baiat foarte timid si inocent…era cu un an mai mic, dar ma placea mult. Imi aducea flori si ma invita la dans. Odata, mi-a facut cadou, pe langa flori, o felicitare frumoasa in care imi scrisese cu grija, caligrafic, o poezie de dragoste:

„Draga Diana,

Sunt crud indragostit de vant

Si noaptea mi-e suspinul

Fecioarele cu ochi senini

Inneguresc seninul.

…………………………………..

Cand vraja ta e inca vie

Desi luceafarul s-a stins,

Lasand pe tampla mea pustie

Ispita ultimului vis.

Sa te veghez si sa nu las

Vreun nou strain sa-mi fure

Sarutul tau ce mi-a ramas

Sub teiul din padure.”

Astea sunt prima si ultimele 2 strofe…din cele 7 pe care mi le-a scris. Mereu am crezut ca o luat poezia asta de undeva. Dar cred ca m-am inselat…cred ca el a scris-o. A fost unul din gesturile care m-au impresionat cel mai mult. Poate imi plac atat de mult toate maruntisurile astea pentru ca imi place sa vad un om atat de sincer, un om caruia nu ii e teama sa para vulnerabil prin asa ceva.

Imi plac atat de mult biletelele de amor, incat nici macar nu trebuie sa imi fie adresate in mod direct. Le pot citi lejer si pe ale altora😀 . Un baiat, pentru ca nu vreau sa-i dezvalui identitatea fara permisiunea lui, mi-a aratat o frantura din tot ce simte el pentru o fata. Nu stiu nici daca m-a crezut cand i-am spus ca imi venea sa plang in timp ce citeam scrisorile lui, nici daca am facut bine ca i-am spus-o. Adevarul este ca ma emotioneaza intr-atat de tare iubirea dintre doi oameni (chiar daca nu o traiesc eu) incat se mai intampla si sa plang…Poate plang pentru ca vreau si eu asa ceva…pentru ca vreau si eu sa fiu muza cuiva. Cert este ca le ador…scrisorile, biletelele, post-it-urile…ce-or fi! …atata timp cat sunt de la el pentru ea.