light.jpg 

Mi-am dat seama ca toate simturile mele sunt foarte ascutite. Pot sa vad litere scrise foarte mic, pot sa simt o atingere extrem de usoara, pot sa aud sunete foarte fine (nu-i asa, doru?) si pot sa miros esente foarte subtile. Vreau sa vorbesc putin despre mirosuri. Pentru mine, aromele de orice fel reusesc sa-mi aminteasca o multime de intamplari, locuri, persoane, sau stari. Nu stiu exact cum se face, dar cu timpul, parca mi s-a dezvoltat aceasta capacitate, de indosariere a amintirilor, pe baza mirosurilor. Poate ca totul a inceput cand eram micuta, pe vremea cand inca nu stateam cu ai mei, ci la bunici. Veneau in vizita, iar cand venea timpul sa plece, deja intram in transa. Ei plecau, eu ramaneam doar cu jucariile aduse cadou. Asa ca seara, adormeam pe pernele pe care dormisera ei….le adulmecam si izbucneam in lacrimi…le miroseam pana cand simteam ca am secat fata de perna de ultima particula de parfum/deodorant/crema…toate acestea, oricum, pentru mine alcatuiau mirosul „lor”. Cred ca atunci a inceput totul. Am ajuns sa recunosc cu usurinta mirosul invatatoarei, de fiecare data cand trec pe langa cineva care foloseste „Eden”. Mi se face dor de tata atunci cand miros „Givenchy” sau „Very irresistible”, de matusa-mea cand simt „Organza”, de bunici cand simt miros de mancare gatita(🙂 ), de mama nu mai spun…pentru ca are o colectie impresionanta de parfumuri…si chiar si asa, si astazi, si ea si tata au pentru mine, mirosul lor….mirosul pe care daca il lasa pe hainele mele atunci cand plec de acasa, si mi se face dor de ei, atunci cand il simt mi se face pielea de gaina. Mirosul de ciresi infloriti imi aminteste de plimbarile cu matusa-mea, prin Tineretului. Mirosul de „Kenzo” for men, nu imi mai aminteste de multa vreme de tata, chiar daca l-a folosit si el…ci de Yoyo, care il furase de la tatal ei, vara trecuta…si ce bine o prindea un parfum barbatesc:). Mirosul de asfalt incins, smoala topita, imi aminteste de verile in care ma plimbam cu rolele si veneam acasa cu vanatai pe fund si zgarieturi in genunchi. Mirosul de carti vechi si prafuite il ador pentru ca imi aminteste de casa bunicilor de la Targu Jiu, unde am inceput scoala…unde am citit primele mele carti…basme, povesti nemuritoare cu sultani si printese, Vrajitorul din Oz… Mirosul de visine al cremei mele de corp imi aduce aminte de prima mea iubire. Mirosul de oja imi aminteste de experimentele esuate pe care le efectuam cand eram mica. Mirosul de tempera imi aminteste de vesnica plansa cu,care se incepea anul scoalar, reprezentand o alee care de o parte si de alta, avea copaci cu frunze ingalbenite. Mirosul care inca se mai simte, de pe un portofel primit cadou, imi aminteste de un baiat dragut, dar inca necopt. Mirosul de „Allure” imi aminteste de un vesnic romantic. Mirosul unei lumanari cumparate de la Bamboo imi aminteste de camera mea.

Sunt convinsa ca mai sunt multe pe care le uit acum, dar in linii mari…cam asta e. Memoria olfactiva.