img_1399.jpg 

Ma uitam pe pozele din liceu, pozele cu prietenii mei.  Am obiceiul asta. Sa ma uit pe poze…mult..si des. Nu stiu exact de ce. Cred ca imi place foarte mult sa retraiesc anumite momente si nu am gasit o modalitate care sa-mi aduca mai multa bucurie. Liceul chiar a fost cea mai frumoasa perioada pentru mine. Atunci mi-am cunoscut prietenele care sincer, cred ca-mi vor fii alaturi multi ani de aici inainte…atunci am invatat ce inseamna loialitate, devotament, prietenie sincera si adevarata…Tot in liceu am cunoscut si dragostea, care m-a schimbat ca om. In primul rand, m-a implinit…pentru ca ii simteam lipsa, iar in momentul in care am gasit-o, m-am simtit intreaga, am simtit ca lucrurile incep sa prinda contur, ca parca acum pot si eu sa vad ceea ce au vazut si altii inaintea mea…ceva despre care stiam, despre care auzisem ca exista…dar nu imi era palpabil inca. Dragostea m-a maturizat si mi-a deschis noi orizonturi. Dragostea mi-a aratat ca nu este intocmai cum mi-o imaginasem…adica mereu roz. Implica si durere. Pentru ca la fel cum viata presupune si moarte…si iubirea, presupune si durerea pe care o resimti  atunci cand iti aluneca printre degete.  In liceu, mai ales in ultimul an, am cunoscut multi oameni, iar asta e unul din hobby-urile mele. Ceea ce ma incanta foarte tare este ca majoritatea acestor oameni mi-au devenit prieteni apropiati…oameni pe care ma pot baza, oameni care ma primesc la ei in casa, cu bratele deschise. Ba mai mult, ma cheama in mod insistent sa ii vizitez. Sunt oameni care imi impartasesc visele si temerile lor, si fata de care imi pot si eu, la randul meu, deschide sufletul. Prieteni. Daca am prieteni, imi e bine. Si slava Domnului ca am.  In acesti 4 ani, am fost pusa in diverse situatii…din care am iesit de fiecare data cu ceva nou, cu ceva in plus, ceva ce m-a format inca putin. Mi s-au format gusturile, personalitatea…

Mi-e dor de liceu. Mi-e dor sa pierd timpul si sa chiulesc pe holuri, pe calorifere. Mi-e dor de banca pe care era scris „DIANA+IOANA”. Mi-e dor de Bica. Mi-e dor de scandalurile dintre Pax si diriga. Da,da…mi-e dor pana si de diriga. Mi-e dor sa cer la bufet un „marslanslanslow”. Mi-e dor sa o aud pe Roxana, la sfarsitul orei ei, spunandu-ne tuturor „safe sex!” . Mi-e dor sa chiulesc cu fetele in ZDF sau in parculetu de langa liceu. Mi-e dor pana si de orele de mate in care dadeam aceeasi lucrare de 3 ori pentru ca se prindea profa ca noi, grupul vesel, copiam intre noi. Mi-e dor sa joc bingo in ora de chimie. Mi-e dor de „CNBGC”. Mi-e dor de directa noastra, Ilinca. Mi-e dor sa scriu data. Mi-e dor de trupa de teatru sport din care am facut candva parte. Mi-e dor de toate activitatiile extrascolare promovate in liceu, de toate voluntariatele si proiectele liceului. Mi-e dor de fashionistele snoabe si nu numai, din Cosbuc. MI-E DOR.