__love__.jpg

Lumea indragostita foloseste tot felul de alinturi. Se stie. Daca stai prin apropierea unui cuplu, e inevitabil ca auzul sa nu-ti fie gadilat de vreun „puiutz” sau „pisi”. Multa vreme mi-am batut joc grav de oamenii astia. Pana cand am devenit unul dintre ei. Stiu,stiu…nu dati! La inceput spuneam aberatiile astea la misto…dupa care, desi trebuie sa spun in apararea mea ca nu foloseam chiar lacrimogene, ne intrasera in limbajul uzual. Un fel de ” super”…cu asta a fost la fel. Faceam misto de oamenii care spun „super”…o si spuneam pe un anumit ton, iar in cele din urma…a ajuns sa faca parte din vocabularul nostru.

Eu am o problema insa, cu oamenii care dupa ce se despart…cand se revad, folosesc in continuare acele apelative. DE CE? Cum poti sa te desparti de o persoana…si peste luni de zile, cand va revedeti, sa-i spui ” si ce mai faci ma puisor?cum merge scoala?” WTF?…Ai vreo logica in momentele alea? Sau pledezi pentru nebunie temporara? Dar nu ai cum..pentru ca stim bine ca o sa ii spui asa nu doar o singura data..nu te poti abtine… si atunci cand ramaneti doar voi doi, ca deh, nu vrei sa ai martori, o mai lovesti cu un „pisi”. Frumos, ce pot sa zic?! Eu cred ca vrei de fapt sa-ti lasi amprenta bine intiparita in sufletul celuilalt. Vrei ca si dupa ce v-ati despartit sa il stii pe celalalt aproape…sa il tii pe banca de rezerve. Il folosesti. Nenorocitule! Insensibilule! Egoistule!

Asadar, dragii  mei…noi, fetele, am cazut de acord in aceasta privinta…INCETATI cu folosirea numelor de alint in momentul despartirii! Este firesc, logic, natural si nu in ultimul rand, sanatos. In plus, ganditi-va serios la renuntarea lor cu totul! Eu promit solemn sa nu mai cad in plasa, sa ma tin tare pe pozitii…si sa nu mai alint decat copii nou-nascuti.