don__t_g.jpg 

Am momente in care ma simt ultima pipita, cu fite de studenta/copil-singur-la-parinti/singura-nepoata-a-bunicilor/Bucuresti. Am zile in care ma trezesc cu pofta de cumparaturi. Am zile in care imi place la nebunie sa demonstrez lumii intregi ce cunostiinte bogate am cand vine vorba de dantelele Balenciaga, viziunea Jean-Paul Gaultier, superbele coliere si frumusetea clasica a casei Chanel, simplismul fermecator Zac Posen, sau teatralul si dramaticul Alexander McQueen. Mai am ocazionalele zile in care vreau sa ma rasfete ai mei cand, dupa un party, ma trezesc a doua zi la 16:00, si mama imi pune masa iar tata imi face o cafea-in mod voluntar(!!!). Sau sunt zilele alea frumoase in care intr-o vizita la bunici, printre povestile bunicii, over a cup of coffe, despre cum s-au cunoscut si greutatiile peste care au trecut ei doi ca sa fie impreuna, isi face loc bunicul cu o bancnota in mana, spunandu-mi usor „de la noi doi…sa ai si tu…”-gestul in sine ma debusoleaza. Tot la fel, am zile in care imi vine sa stau la soare, pe o terasa, cu prietenele la o BOMBA(mega barfa) sau pur si simplu sa comentam cum sunt imbracate persoanele care trec prin fata noastra, sa barfim tot ce misca!

Uneori ma simt prost, cand ma gandesc la lucrurile astea superficiale…dar daca e la o adica, ne trebuie putina culoare…ceva frivol care sa umple spatiile dintre discutiile despre viata, moarte si nemurirea sufletului. Nu?!..