tuff_lov.jpg 

De ceva timp incoace am devenit constienta de un lucru….incep sa te uit. Bine, nu e perfect corect…adevarul este ca nu te mai iubesc. Si ca sa ajung in stadiul asta, nu a trebuit sa fac nimic. Tu ai facut totul. Tu ai avut grija sa ma faci sa nu te mai suport. Tu si  numai tu, prin comportamentul fata de mine si fata de prietenii tai  mi-ai deschis ochii…m-ai facut sa vad ca numai persoana pe care o iubesti se bucura de atentia ta deplina si numai fata de langa tine iti poate ierta toate mofturile si crizele, iar asta pentru ca te iubeste. Te iubeste la fel cum am facut-o si eu, la randul meu. Te iubeste si se gandeste numai la tine, numai la voi doi. Timpul trece strop cu strop…de-ati putea sa-i puneti un dop. Imi amintesc si eu starea asta. Dar nu ma mai incalzeste si de mult timp nu mai compenseaza defectele tale, cel putin in ochii mei. Scuzele le-am acceptat, mofturile le-am iertat…dar nu pot trece peste ultimul episod, cand probabil te certasei cu ea…si asta te-a impins pe Memory Lane…ti-ai amintit de mine si de noi…ma sunai cum faceai acum un an, vorbeai cu  mine la fel ca acum un an si nu te-ai dat inlaturi de la a-mi aminti cu lux de amanunte seara in care ne-am cunoscut-de parca as putea vreodata uita. Ti-a reusit mai mult decat atat. Mi-am amintit tot ce simteam atunci si era suficient sa ma uit in ochii tai si aveam parte de toate cliseele: fluturi in stomac,pielea de gaina, palme transpirate,chicoteli necontrolate…si toate astea degeaba. Toate astea ca sa imi dau seama ca ti-a facut placere sa iti amintesti de ce a fost…cu usurinta de care poate da dovada numai cel care a trecut peste,numai cel care si-a gasit pe altcineva. Erai detasat sentimental de trecut…eu nu. Si m-am urat pentru asta. M-am urat pentru ca nu am putut gasi pe cineva mai bun, care sa ma faca sa te uit, macar putin. Ajunsesem la concluzia ca timpul nu vindeca…si ca toata treaba cu zicala asta e o tampenie…eram convinsa ca timpul de fapt adanceste rana. Si poate ca mult timp, asa a si fost pentru mine. Dar am depasit faza asta atunci cand mi-am dat seama ca prietenia noastra pur platonica nu va putea exista pentru ca tu nu ai fost capabil sa continui cu telefoanele cu, care reincepusei pentru simplul motiv ca te-ai impacat cu ea. Asta m-a durut. Sa stiu ca nu ma poti pastra ca prietena. Mai ales acum, cand in sfarsit pot si eu merge mai departe. Cand mi-am revenit. Dar poate ca raceala ta subita (datorata impacarii) a fost dusul rece de care aveam nevoie pentru a te vedea asa cum te vad toti ceilalti…control-freak, spargator de gasca, deloc amuzantul tip pe care l-am cunoscut eu, dar pe care il uit incet incet…fara sa vreau chiar.

Postu asta e un fel de ramas bun…parca simt nevoia sa vad totul trecut negru pe alb, sa fiu cat mai sigura pe mine. Nu vreau sa ma intelegi gresit. Nu regret ca te-am cunoscut, nu regret, ba din contra-sunt recunoscatoare ca am trait perioada aia cu tine, ca (desi stiu ca te deranjeaza expresia asta-vezi?inca iti cunosc reactiile…nu ma mai poti surprinde cu nimic!) am fost a ta, si tu al meu. Am invatat ce inseamna sa iubesti si m-am bucurat sa aud pentru prima oara cuvintele ” te iubesc”. Sa spun ca am uitat perioada asta sau ca te-am uitat pe tine, ar fi complet gresit…asa ca nu voi spune asta niciodata, pentru ca stii bine ca poate putin, acolo, nu neaparat in acelasi mod, dar te voi iubi mereu… Baiatului care candva mi-a fost iubit, ii spun acum ramas bun…si pun punct acelei perioade…simt ca a venit timpul,ca nu mai nutresc pentru tine acum nici un fel de sentiment romantic. Punct.