_headache__by_panchichi3.jpg

azi am fost la spital.la elias. trebuia sa-mi fac o encefalograma..pentru cei care nu stiu-acum o luna, mi-am spart capul, in urma unui dans cu un personaj care nu se pricepea la asta.vesti bune…no permanent damage!…niste chestii pe acolo,vezi doamne as fi colerica ocazional…dar nimic grav.tata, pe scaun langa mine sarise deja in picioare,ca eu nu am nimic…sunt chiar cuminte,cum sa fiu colerica. tanti care citea graficul facut de aparatura tehnologica ce pe mine ma depaseste, i-a explicat frumos ca neregularitatile pot avea si alte explicatii…de genul ca pot avea anumite trairi mai intense care sa duca la aceasta-si citez „hiperexcitabilitate”-pe care o pot evita cu ceva mai putina ciucalata,cafecito cu moderatie…redbull mai rarut ca-i mai dragut, somn din belsug si mese regulate(aici la povestea cu mancarea,saraca femeie ma si vedea vreo panicata care se abtine de la o portocala in plus ).deci sunt ok:)

dupa asta,un incident pe care il voi sari din mai multe motive.poate il voi povesti la un moment dat,dar sincer ma indoiesc.in fine…ideea e ca am ajuns sa stau toata ziua prin spitalul asta. am ramas socata. deci intr-un interval de cateva ore am reusit sa vad, mai putin morti, cam de toate. apogeul au fost cele 3 mamici care se externau cu nou-nascutii lor in brate.pe prima am vazut-o si cred ca m-am cam holbat ca nesimtita.in fata ei mergea sotul,cu ceva pasi buni inainte,in ritm alert…probabil sa traga masina chiar la intrarea in spital.oricum, mi s-a parut foarte dragut.plus ca in urma lor am simtit mirosul de nou-nascut,care mi-a incantat simturile.cred ca s-a trezit de la un timp incoace instinctul matern in mine!..se intampla ceva…NU,nu va temeti….nici o sansa sa ma astepte asa ceva any time soon.Oricum,nu au trecut 5 minute si a trecut a doua  mamica…aceeasi poveste cu sotul inaintea ei..deja mi sa parea amuzant. Ca sa va faceti o imagine, ambii tatici pareau a fi barbati bine,la costum,cravata, frumusei, foarte business like asa, si imi si imaginam the little house in the suburbs, cu garduletul alb,un labrador auriu, si ca sa adaptez povestea putin, o vedeam si pe mama soacra care sta pe capu lor pana creste plodu’. Povestea asta ma incanta si ma facea sa zic…ca la un moment dat, o sa-mi doresc si eu asa ceva.Any way, nu trecu mult si pe langa mine iesi si a treia mamica…va dati seama ca deja incepeam sa zambesc…era prea de tot!…aici s-a mai schimbat putin scenariul….astia doi nu cred ca aveau masina,pentru ca mergea si sotul de odata cu ea,nu o mai luase inainte.Nu stiu, stand acolo pe un scaun, cu trei povesti trecand prin fata ochilor mei, picasem asa usor pe ganduri.life and all that…

si on another note…intr-un salon la terapie intensiva,caci da,am ajuns si pe acolo, am vazut un prapadit pe la vreo 79 de ani, cu scutecu pe el, care se pare ca nu accepta alta forma de alimentatie in afara de berea fara alcool.scotea bietul om niste sunete,emana niste mirosuri…greu de suportat.mai ales pentru pacientii nevoiti sa stea in patul vecin.ah, si cum sa uit cireasa de pe tort….sau ca sa ma exprim in ton cu descrierea mea care se vrea a fi cat mai macabra,…bomboana de pe coliva…o tanti despre care nu pot spune prea multe,fiindca nu am vazut-o la fata,mi-a fost indeajuns sa o aud. urla ca din gaura de sarpe „AJUTOR”.va asigur insa ca nu o ranea nimeni…niciunul dintre doctorii cu care am avut eu treaba,de acolo de la terapie intensiva nu ar fi fost capabili sa ii faca ceva…erau prea draguti pentru asa ceva.plus ca baba era nebuna. si da, stiu ca  nu sunt sanatoasa ca ma uit la inelarul doctorilor(insurati amandoi!),dar v-am zis deja….hiperexcitabilitate;)la creier, that is!

si dupa ce am parasit intr-un final dramatic spitalul,am plecat un taximetrist atat de priceput la condus,ca era cat-pe-aci sa ma intorc la spital….de data asta pe targa,la urgenta.pe langa talentul lui de neintrecut la sofat, mai avea unul:asemanarea izbitoare cu „ala mic si negru, de respira greu”.va jur…era micut,negricios….si respira atat de greu ca abia intelegeam ce spunea.am reusit insa sa deslusesc misterele horcaitului lui si am priceput atunci cand m-a sfatuit prieteneste ca atunci cand imi voi lua carnet, sa ma feresc de taximetristi…ca sunt periculosi…daca nu l-as fi cunoscut pe el,nu as fi retinut vorba asta inteleapta.but now i know better!!!!

in concluzie,ziua asta a fost crunta.nici nu are sens sa zic vreo chestie de genu „sper ca voua v-a mers mai bine”….pentru ca sunt convinsa de asta!pot doar sa sper ca maine va fi mai bine…chiar nu sunt capabila sa functionez la ora asta pe principiul „smile!tomorrow could be worse!”…