Femeile se pare ca nu se impart doar in fete bune si fete rele. Am mai descoperit o categorie: loveable si fuckable. Barbatii privesc femeile fie ca pe niste bucati de carne din care vor sa se infrupte pe saturate, fie le vor pe un piedestal.

Exista acele femei frumoase, dar care se bucura de placerile sexului la fel de mult si in acelasi mod egoist ca orice barbat… femei care nu vor relatii, femei care nu vor sa ramana la el dupa, femei care nu au nici o placere in a-i gati, in a-i pregati surprize, femei care traiesc noaptea mai mult decat ziua, care nu sunt sensibile la sms-uri romantice, care dau ochii peste cap cand il vad cu flori in mana, care nu suporta filmul si cina de dinainte, femei directe care merg dupa deviza “punct ochit, punct lovit”. Sunt femei minunate care farmeca prin nonsalanta, prin dezinvoltura, prin detasarea de care se bucura si care bucura orice barbat al secolului 21.

Exista si tipul de femeie pe care nu o poti percepe ca mai sus… Ea e femeia miraj, femeia greu de obtinut, care te cucereste prin mister, prin candoare, prin refuzuri si prin roseata obrajilor atunci cand e luata prin surprindere…Femeia asta nu o poti privi ca pe un obiect sexual tocmai pentru ca nu-ti inspira asta, iti aduce mai degraba a o lolita pierduta, ratacita printre privirile straine si goale de pe strazile orasului agitat. E femeia care emana senzualitate si nu sexualitate, care te pune pe jar, care iti ridica curiozitatea, care te intriga si pe care o vrei numai pentru tine…vrei sa o iubesti, sa o protejezi de orice gand sau fapt rau, vrei sa o urci pe un piedestal de pe care sa coboare doar pentru tine atunci cand esti vrednic de atentia ei…

Am auzit un barbat, vorbind despre masini…spunea ca masina lui de colectie nu e destinata drumurilor zilnice. Intrebat ce face cu cealalta masina…a raspuns sincer “pe asta o folosesc”. Asa se intampla si cand vine vorba de femei. Barbatilor le place sa aiba o femeie pe care sa o iubeasca si una, sau mai multe, pe care sa “le foloseasca”… Pe cat de palpitant suna “femeia fuckable”, domnisoarelor…va doresc sa cunoasteti si placerea celei facute pentru iubire, va doresc sa nu va lasati folosite nici macar de cei ce va iubesc…pentru ca daca sunt sinceri, nu va vor cere asta niciodata… 

“Fetele bune ajung in Rai, fetele rele ajung unde vor ele”

Candva, am fost o fata buna. Mi se zicea printre prieteni, “mama ranitilor”. Intr-un fel, eram mandra de asta, imi placea sa stiu ca sunt umarul pe care poate veni oricine sa planga. Nici macar nu trebuia sa-mi fie apropiat. Candva am fost acolo, am ascultat of-urile si am incurajat oameni pe care abia ii cunoscusem si care ma vedeau deschisa la grijile si temerile lor. Era intr-un fel, un semn ca sunt o persoana calda, care emana incredere si prietenie. Cum sa nu te mandresti cu asta?

Nu stiu exact in ce moment al adolescentei, poate al saltului catre maturitate, am scapat de aceasta eticheta. Stampila de pe fruntea mea, pe care scria raspicat “vino, te ajut!” s-a sters, s-a dezintegrat in tenul ce trecea de pubertate (cel putin teoretic, dar nu vorbim acum despre problemele tenului meu). Am ramas prietena celor dragi, am ramas omul deschis si intelegator, dar doar pentru cei care trec de ironia si sarcasmul de la suprafata. Nu cred ca am devenit neaparat o “fata rea”, e cam fortat termenul in cazul meu, dar sa zicem ca increderea mi-a fost tradata de suficiente ori, sau poate suficient de dureros, incat am fost calita…ochii naivi mi-au fost deschisi catre meschinariile, invidiile, rautatile si perversiunile oamenilor in mainile carora imi asezasem sperante, ganduri si vise. Cand ti se intampla asa ceva, nu poti ramane pasiv, incerci sa te protejezi si devi putin egoist, astfel renuntand la “coroana mamei ranitilor”. It was fun while it lasted, dar sa zicem ca am invatat ca in viata ai nevoie si sa fi ascultat, nu doar sa asculti.

Diferenta dintre fata buna si cea rea este una destul de simpla : prima isi doreste o viata de apoi printre rauri de lapte si miere, sub umbra unor pomi cu roade bogate, in timp ce cea de-a doua prefera sa traiasca “acum si aici” cat mai bine si frumos. Voi ce alegeti? Sa visati la dragostea fara cusur, ignorand orice relatie cu potential, sau sa riscati sa fiti ranita in cautarea ei? Sa asteptati sa creasca salariul de la luna la luna, sau sa va faceti mici bucurii lunare? Sa asteptati cu sufletul la gura, suferinde, revederea omului drag, sau sa va bucurati de amintirea ultimelor clipe petrecute impreuna?

Va las cu aceste ganduri si cu marturisirea ca nu regret era “fata buna” dar nici evolutia catre “altceva”.

(inspiratia postului a venit citind cartea Mihaelei Nicola)

Drumul lin cu “furia rosie”. Meciul Romania-Italia ascultat la radio-ul telefonului, in masina, cu antena in dinti. Cadouri primite si cadouri oferite. Vesnica gazda primitoare. Plaja care ne astepta si muzica de care imi era ataaat de dor. Oameni de toate felurile, un pirat, un marinar care ne apara de alti paraziti… Tipul care bea Bergenbier si care a facut-o pe Irina sa inceapa interogatoriul “de ce? iti place gustul?..etc”. Stuf si Expirat. Cosmin si Prietenulluicosmin. Redd’s si 7-up pentru cei cu inima plapanda. Dans, dans, dans…si iar dans. Somn. Telefon care vibreaza si reuseste sa trezeasca 4 persoane. Plaja, soaaaare, baie in maaaare, apa caaaalda si curata. Arsuri graaaave. Alti prieteni. Fabian Microbian. Noaptea in care se sarbatoreau 21 de ani. Cateva poze, iar dans, rasete peste rasete. O plaja nesigura si prieteni grijulii, atenti si protectori. Telefonul care suna, pe care asteptasem sa-l primesc si la care nu am putut raspunde. Tasha. Constanta si niste oameni grozavi care m-au asteptat cu tort. Noaptea in pijamale, umbland prin Mamaia. Cainele care ne-a condus la masina si s-a strambat la broasca ce a vrut sa-i taie calea. Manelele cu “mi-am pierdut incredereaaaa” urland dintr-un taxi parcat. Semnele de pe drum. Somn. Cafea. Bucuresti.

Vreau inapoi!

P.S.

Va multumesc tuturor pentru urarile frumoase lasate pe blog, transmise prin telefon sau scrise in sms-uri si mail-uri. Ma bucura sa vad ca v-ati amintit, fie si cu intarziere, de mine. Multumesc.

Nu e o necunoscuta pentru nici un cititor al acestui blog, faptul ca imi plac gesturile mici, atentiile. De doua zile (hihi) am parte de asa ceva. Gestul a fost impresionant in sine, dar si mai tare m-a coplesit faptul ca cineva a tinut minte un detaliu pe care cred ca l-am spus o singura data, in treacat…o preferinta a mea. Cineva a retinut si s-a comportat in consecinta…m-a surprins in cel mai placut mod. Si uite cum se pregateste terenul pentru weekendul care bate la usa…Vine ziua mea, iar surpriza din zilele astea m-a facut sa simt asta cu adevarat. E posibil sa fie chiar prima aniversare pe care o simt atat de frumoasa si…roz.

Maine o sa fie o zi de pregatiri, de bagaje, de discutii “cand”, “cu cine”, “de unde plecam”, “zi-mi la ce ora si unde”, platouri cu saratele si prajituri delicioase,costume de baie, lotiune de corp+hanorace (trebuie sa fim pregatite pentru orice), un cd cu muzica si 3 lumanari: cifra 2, cifra 0 si o lumanare obisnuita, pe langa ele.

Lumea a confirmat, a infirmat…point is: va astept. Cu mic-cu mare, veniti fratilor in Vama sa ascultam muzica, sa dansam, sa ne zbenguim, sa stam cu picioarele in nisip, sa facem poze, sa povestim, si sa sarbatorim inceputul verii, ziua Irinei si a mea. O data face omu’ 21 de ani.

p.s.

ma holbez ca nebuna la doua buchete de flori si nu ma satur. le-as lua cu mine la mare, nu vreau sa ma intorc si sa nu le gasesc aici…

Exista relatii “problematice”, sau pe care altii le vad ca fiind problematice…dar pe care eu le vad frumoase si pline de farmec. Exista obstacole pe care unii le privesc cu scepticism, iar eu cu optimism.

Relatii la distanta

Sigur, va vedeti rar, dar savurati clipele petrecute impreuna mult mai mult decat cei care petrec orice clipa impreuna. Va vine sa urlati cand nu-l aveti pe celalalt alaturi, noaptea ocupand jumatate din pat…sau cand vreti sa stati fata in fata la o cafea..sau cand vreti sa-l tineti de mana si sa simtiti grijile cum va dispar… Dar in momentul in care il vedeti pe peron, coborand din tren, uitati de toate neajunsurile relatiei. Il aveti alaturi cateva zile consecutive si simtiti cum plutiti…stiti ca distanta e ceva temporar, stiti ca in cele din urma, unul dintre voi va face pasul decisiv si isi va lua catrafusele si se va muta, completand astfel jumatatea, intregind-o.

Relatii cu diferenta de varsta

Auziti des de problema “fetele se maturizeaza mai repede, baietii mai greu”…asa ca de ce se mai discuta subiectul “diferenta de varsta”?..Presupun ca devine o “problema” atunci cand diferenta e mai mare de 5 ani. Nu are sens sa enumar cuplurile pe care le cunosc in care el e cu 7(sau mai mult) ani mai in varsta…dar parerea mea in aceasta privinta este destul de clara. Nu ai de ce sa condamni o relatie doar pentru ca nu se incadreaza in tiparele obisnuite. Iri si Moni nu cred ca ar fi fost pusi sub lupa daca el nu ar fi avut o avere considerabila, iar ea nici nu si-ar fi dat BAC-ul pana sa se fi maritat. Aici suspiciunile au fost legate de bani..dar in orice alta situatie, cei doi ar fi fost lasati in pace sa se iubeasca asa cum cred ei de cuviinta. Daca partenerii sunt doi oameni inteligenti, cred ca isi dau seama singuri ca o astfel de relatie e la fel de fermecatoare ca oricare alta. Experienta de viata a unuia poate deveni model de urmat pentru celalalt, in timp ce tineretea si naivitatea pot fi considerate fermecatoare pentru cel care le-a depasit de cativa ani. Win-win situation.

Relatii “tarzii”

Nu imi place ca oamenii care se indragostesc la varste inaintate primesc sprancene ridicate si susoteli in coltul gurii. Cand vedeti un film romantic sau cititi o carte in care eroul isi  astepta eroina (dragoste in vremea holerei) zeci de ani, suspinatii cu totii in fata unei povesti de dragoste care pare ireala…dar in clipa in care vedeti un astfel de caz…devenit deodata real, il condamnati din start. Nu stiu exact de ce, dar presupun ca ideea ca doi oameni ridati, cu umerii adusi, care au renuntat de mult sa se mai ingrijeasca la fel cum o faceau in tinerete…sa se indragosteasca, sa se sarute..si ma opresc aici cu detaliile..devine respingatoare pentru multi. Oameni buni, dragostea loveste oricand si oricum. Ne vom dovedi neputinciosi daca incercam sa o ghidam, sa o ingradim sau sa o negam…

Relatii inter-rasiale, inter-etnice

Inca o “problema” pe care nu o inteleg. Dragostea cand se zice ca e oarba, la asta se aplica…dragostea nu vede daca omul respectiv e negru sau alb, evreu sau catolic, urat sau frumos, tanar sau in varsta.. Cand vine vorba de toate rasa sau etnie, mi se pare ca sunt aduse in discutie doar detalii legate de cultura celuilalt..ceea ce aduce un plus in casa lor…au doar de invatat unul de la celelalt.

Relatii intre oameni de acelasi sex

Oamenii nu sunt inca suficient de deschisi la minte pentru relatiile de acest gen, cel putin nu peste tot in lume. Din punctul meu de vedere, regula de aur “dragostea e oarba” se aplica si aici. Daca un om vede in altul tot ce ii place, tot ce il intregeste, tot ce ii lipseste, tot ce cauta si nu gasea, dar intamplator acel cineva are acelasi sex, societatea si mai ales Biserica, il condamna. Societatea il refuza, il izoleaza, in timp ce Biserica il considera posedat, unealta diavolului si il blesteama. As putea sa va povestesc despre cum, desi sunt credincioasa, mi-e greu sa ma consider si religioasa, as putea sa va povestesc despre preotul de la biserica de langa mine, care zilele trecute i-a spus unui copil de 5 ani care aruncase cu un ou prin curtea bisericii “esti blestemat! tu ai aruncat cu ou? atunci sa fii blestemat!”…as putea sa va spun toate astea despre trimisii lui Dumnezeu pe Pamant, and then some…Ei bine, desi sunt un om cu credinta in Dumnezeu, nu cred ca ar trebui sa intram in detalii. Daca doua femei sau doi barbati se iubesc eu nu vad o problema in asta.

Oamenii sunt liberi sa iubeasca pe cine vor, cand vor si cum vor. Atata vreme cat doua persoane se iubesc, de ce ar trebui sa se gandeasca la asteptarile societatii sau la parerile preconcepute ale unor minti incuiate?

Data viitoare cand cunosti un baiat, cere-i CV-ul. CV-ul amoros, desigur. Fiecare barbat ar trebui sa vina cu o hartie lipita de piept, o hartie care sa iti spuna ce angajari a avut in trecut (relatii), scrisori de recomandare (din partea fostelor…marturiile lor), motivul pentru care a fost concediat (adica de ce i s-au dat papucii) si restul detaliilor picante.

Un asemenea document ar fi cu adevarat de folos in cazul in care ar fi legalizat, stampilat, aprobat,etc. Ai avea siguranta ca macar ce scrie acolo, negru pe alb, este adevar si nu minciuna.

Firea umana e supusa greselii. Cu totii spunem minciunele, fie necunoscutiilor, fie celor dragi. Unora pentru ca vrem sa-i evitam, vrem sa ne eschivam…altora pentru a nu-i rani, pentru a-i proteja. Majoritatea minciunilor isi gasesc justificare.

Singurul om care din punctul meu de vedere merita condamnat pentru minciuna, este cel care minte dintr-o placere sadica, cel caruia ii place sa urmareasca efectul minciunii sale cum se rasfrange asupra celor din jurul sau. Ce e de facut in cazul acestuia? De ce nu sa nu vina cu CV-ul infipt in frunte? De ce sa nu merite cei din jur sa stie cu cine au de-a face? Ar preveni multe rani inutile, ar economisi timp…ce-i drept, ar deveni persona non grata dar ganditi-va numai la toti oameni cu care ar veni in contact, toti cei care ar vedea din timp ca au de-a face cu un mincinos cronic!

Daca gasesti un vierme in salata, ce faci? Il arunci in gradina, sa gaseasca alta planta pe care sa o distruga? Sau infigi cutitul in el?…Asta e dilema si cu mincinosul. Pacat ca nu-i putem infinge CV-ul in frunte…pacat ca e in libertate.

Dragii mei,

Dupa cum puteti vedea (simti) si voi, a venit vara. Oficial, incepe duminica, pe 1 iunie. Copilasilor din voi le urez “La Multi Ani” si aveti grija cu abonamentele si biletele de RATB (eu anul trecut pe 1 iunie am luat singura amenda ever)- sfat de la prieten la prieten.

Peste doua saptamani eu, Diana pentru cei mai multi dintre voi, notalent369 pentru restul, implinesc varsta de om major in toate statele lumii…21 de ani. E a doua aniversare pe care o sarbatoresc pe blog, lucru care nu poate decat sa ma bucure. De anul trecut pana in prezent am crescut inca putin, am cativa prieteni in plus- iar asta fara sa fi pierdut altii, which is extremly rare if i may say so. Pe 15 iunie, cand toti copilasii iau vacanta, iau si eu. Oficial, plec in mini-vacanta la mare, chiar de pe 13.

Impreuna cu Moi Non Plus, sarbatoresc un an de zile de cand ne cunoastem, de cand plangem una pe umarul celeilalte, de cand ne zambim strengareste, de cand ne imbratisam la orice reusite, de cand radem in hohote la orice poanta si de cand avem subtilitatile noastre si doar ale noastre.

Impreuna cu cea care este-are-poate sarbatoresc luni de prietenie si de pupicuri calde, de party-uri si ritmuri bezmetice, de balcoane cu croissante si cafelute, de ascultat manele de la cocalarii din bloc in noaptea Invierii, de infinitele conversatii despre EL, de povesti despre balerini si pantofi cu toc..

Impreuna cu Irina, sarbatoresc zilele noastre de nastere (ea e pe 17) si vreo 2 ani in care ne-am imprietenit ca doua gemene ce suntem. Sarbatorim telefoanele care ne-au incarcat factura, pozele in care radeam chioras pe plaja, dupa cateva pahare, barfele despre altii si altele, palmele transpirate din amfiteatrele in care am dat examene, amintirile dintr-o casa decrepita din Sinaia si dorul pentru al treilea muschetar din tara lalelor.

Impreuna cu cele 4 mandre, as spera sa sarbatoresc 6 ani de prietenie, de cafele si tigari, de mesaje cu up-date-uri din Valcea, Turnu Magurele, Targu-Jiu, Bucuresti, munte, mare, de lacrimi de tristete sau de bucurie, de discutii fara sfarsit despre cine-ce a facut, de conferinte convocate de urgenta la o pizza si un joc de remi, de bani dati si luati, de favoruri si sfaturi, de imbratisari si sleep-over-uri…Dar uit uneori ca nu toata lumea termina sesiunea pe 2 iunie, ci abia o incep.

Impreuna cu tembelii de la facultate astept sa stam pe plaja, cu talpile ingropate in nisip fierbinte, cu o limonada in mana/Bergenbier(prietenii stiu de ce) si sa ne bucuram de sfarsitul sesiunii, de intoarcerea mult asteptata a Ralucai si de victoria mea asupra Cameliei.

Impreuna cu tine, sarbatoresc muuuulte luni de sfaturi, discutii, rasete si barfe, luni de iesiri nocturne cu muzica si dans, de “taci ca mi se duce tot machiajul de la atata ras”, de tinut de mana pe sub masa, de flirturi si ocheade, de “inchide-ti nasturele ala..il deschizi mai tarziu, acasa”, de Bailey’s si pantofi Jimmy Choo si Prada, de halate pufoase, parfumuri ametitoare, chei uitate, inside jokes si declaratii timide.

Sunteti asteptati cu totii, cu mic cu mare, pe 15 iunie in Vama Veche…la o limonada cu mine si Irina. Prieteni vechi, prieteni noi, prieteni de departe sau vecini, poftiti la party de deschidere a sezonului estival.

Se intampla ceva. E ceva in aer. In ultima vreme, multe din prietenele mele sufera de aceeasi tulburare: nesiguranta in privinta relatiei. Ma las pe spate putin si o ascult si pe ea, si pe ea..da, si pe ea, in timp ce imi povesteste de ce crede ca nu mai are un viitor alaturi de el (in momentul asta, fiti siguri ca toti iubitii prietenelor mele incep sa se simta cu musca pe caciula).

Fete frumoase si destepte stau langa persoanele nepotrivite. Au fost nepotrivite de la bun inceput? Au devenit in timp? Am citit un lucru perfect adevarat de curand…spunea ca dragostea ne schimba perceptiile..ca e oarecum gresit sa sustinem ca “nu mai este barbatul de care m-am indragostit”, pentru ca teoretic, el asa a fost de la bun inceput…dar faptul ca eu m-am indragostit de el, m-a facut sa-l vad altfel..mai frumos, mai destept, mai manierat, mai respectuos, etc. Asadar fetelor, nu s-a schimbat din baiatul atent in cel indiferent…nici din cel care te excita dintr-o privire in cel impotent..nu. Indragosteala v-a orbit in faza de inceput a relatiei, si cel mai probabil si in cea de dezvoltare…doar ca in pragul maturitatii relatiei, ati deschis ochii. Nu e un motiv de panica, fiti recunoscatoare ca s-a intamplat. Doar nu voiati sa orbecaiti in intuneric o vesnicie, nu?!

Cand vedeti clar si limpede persoana de langa voi, daca va place ce vedeti, strangeti-l in brate si multumiti-i. Daca va puneti intrebarea “ce a fost in capul meu?”, luati-va la revedere. Acum, cat inca nu va vorbiti urat, cat nu se ajunge la lucruri care sa strice o relatie intreaga.

Pentru tine, tine si pentru tine.