Am auzit expresia asta intr-o piesa de teatru si m-a pus pe ganduri. Mi-a placut cum suna si am inceput sa o descos. Mi-am dat seama ca eu, impreuna cu inca doua prietene, am facut exact asta…ne-am scapat varsta in chiuveta. 3 generatii: 28, 21 si 18. Ne-am intalnit undeva pe la 23 de ani..sa zicem..si am ramas aici. Din cand in cand, ne dam de gol si ne dezvaluim numarul anilor de care fugim..una zice ca-s prea multi, alta ca-s prea putini..a treia isi aminteste de zilele in care avea doar 17 primaveri si suspina. 28 de ani e nostalgica atunci cand vorbeste de facultate, 21 de ani atunci cand vorbeste de liceu…iar 18..18 se bucura de ei. Acumulam 67, ceea ce e perfect ok din punctul nostru de vedere..cand suntem impreuna, ne gandim cum ar fi sa imbatranim impreuna, sa ne facem parul mov si sa avem o crescatorie de pisici. Ne surade ideea. Am inceput sa ne pregatim:

p.s.

balconul cucoanei.