Imi place noaptea. Tot mai mult. Noapte e liniste. Nu ca m-ar deranja zumzetul masinilor in miscare, al oamenilor sporovaind sau al copiilor grangurind…Nu. Linistea noptii imi limpezeste gandurile, mi le aseaza in ordine, ma lasa singura cu ele.

Imi place sa am clipe de singuratate, clipe pentru mine. Sunt un om extrovertit, sociabil si vorbaret cat cuprinde..poate tocmai de asta ma ajuta noaptea ca sa ma redescopar, sa ma analizez, sa reflectez asupra sentimentelor mele.

Plec capul pe fereastra, ascult vantul cum bate, frunzele cum se lovesc, stropii de ploaie cum zdrobesc asfaltul, uneori vad vecinii rataciti care isi regasesc drumul spre casa, spre neveste si copii…alteori vad copiii petrecareti care se intorc in paturile calde de acasa..

Imi place noaptea pentru ca e timpul in care toate lucrurile si persoanele se reaseaza la starea initiala. Ziua ne pierdem in multime, adoptam de multe ori instinctul de turma si ne urmam unii pe altii…insa noaptea..noaptea ne regasim pe noi insine. Noaptea, lacrimile sunt mai curate pentru ca nu le vede nimeni. Noaptea, oglinda ne arata adevarata fata, demascata. Noaptea, fanteziile devin realitate. Noaptea e rezervata fiecaruia in parte…