Monthly Archive

Dragii mei,

Dupa cum puteti vedea (simti) si voi, a venit vara. Oficial, incepe duminica, pe 1 iunie. Copilasilor din voi le urez “La Multi Ani” si aveti grija cu abonamentele si biletele de RATB (eu anul trecut pe 1 iunie am luat singura amenda ever)- sfat de la prieten la prieten.

Peste doua saptamani eu, Diana pentru cei mai multi dintre voi, notalent369 pentru restul, implinesc varsta de om major in toate statele lumii…21 de ani. E a doua aniversare pe care o sarbatoresc pe blog, lucru care nu poate decat sa ma bucure. De anul trecut pana in prezent am crescut inca putin, am cativa prieteni in plus- iar asta fara sa fi pierdut altii, which is extremly rare if i may say so. Pe 15 iunie, cand toti copilasii iau vacanta, iau si eu. Oficial, plec in mini-vacanta la mare, chiar de pe 13.

Impreuna cu Moi Non Plus, sarbatoresc un an de zile de cand ne cunoastem, de cand plangem una pe umarul celeilalte, de cand ne zambim strengareste, de cand ne imbratisam la orice reusite, de cand radem in hohote la orice poanta si de cand avem subtilitatile noastre si doar ale noastre.

Impreuna cu cea care este-are-poate sarbatoresc luni de prietenie si de pupicuri calde, de party-uri si ritmuri bezmetice, de balcoane cu croissante si cafelute, de ascultat manele de la cocalarii din bloc in noaptea Invierii, de infinitele conversatii despre EL, de povesti despre balerini si pantofi cu toc..

Impreuna cu Irina, sarbatoresc zilele noastre de nastere (ea e pe 17) si vreo 2 ani in care ne-am imprietenit ca doua gemene ce suntem. Sarbatorim telefoanele care ne-au incarcat factura, pozele in care radeam chioras pe plaja, dupa cateva pahare, barfele despre altii si altele, palmele transpirate din amfiteatrele in care am dat examene, amintirile dintr-o casa decrepita din Sinaia si dorul pentru al treilea muschetar din tara lalelor.

Impreuna cu cele 4 mandre, as spera sa sarbatoresc 6 ani de prietenie, de cafele si tigari, de mesaje cu up-date-uri din Valcea, Turnu Magurele, Targu-Jiu, Bucuresti, munte, mare, de lacrimi de tristete sau de bucurie, de discutii fara sfarsit despre cine-ce a facut, de conferinte convocate de urgenta la o pizza si un joc de remi, de bani dati si luati, de favoruri si sfaturi, de imbratisari si sleep-over-uri…Dar uit uneori ca nu toata lumea termina sesiunea pe 2 iunie, ci abia o incep.

Impreuna cu tembelii de la facultate astept sa stam pe plaja, cu talpile ingropate in nisip fierbinte, cu o limonada in mana/Bergenbier(prietenii stiu de ce) si sa ne bucuram de sfarsitul sesiunii, de intoarcerea mult asteptata a Ralucai si de victoria mea asupra Cameliei.

Impreuna cu tine, sarbatoresc muuuulte luni de sfaturi, discutii, rasete si barfe, luni de iesiri nocturne cu muzica si dans, de “taci ca mi se duce tot machiajul de la atata ras”, de tinut de mana pe sub masa, de flirturi si ocheade, de “inchide-ti nasturele ala..il deschizi mai tarziu, acasa”, de Bailey’s si pantofi Jimmy Choo si Prada, de halate pufoase, parfumuri ametitoare, chei uitate, inside jokes si declaratii timide.

Sunteti asteptati cu totii, cu mic cu mare, pe 15 iunie in Vama Veche…la o limonada cu mine si Irina. Prieteni vechi, prieteni noi, prieteni de departe sau vecini, poftiti la party de deschidere a sezonului estival.

Se intampla ceva. E ceva in aer. In ultima vreme, multe din prietenele mele sufera de aceeasi tulburare: nesiguranta in privinta relatiei. Ma las pe spate putin si o ascult si pe ea, si pe ea..da, si pe ea, in timp ce imi povesteste de ce crede ca nu mai are un viitor alaturi de el (in momentul asta, fiti siguri ca toti iubitii prietenelor mele incep sa se simta cu musca pe caciula).

Fete frumoase si destepte stau langa persoanele nepotrivite. Au fost nepotrivite de la bun inceput? Au devenit in timp? Am citit un lucru perfect adevarat de curand…spunea ca dragostea ne schimba perceptiile..ca e oarecum gresit sa sustinem ca “nu mai este barbatul de care m-am indragostit”, pentru ca teoretic, el asa a fost de la bun inceput…dar faptul ca eu m-am indragostit de el, m-a facut sa-l vad altfel..mai frumos, mai destept, mai manierat, mai respectuos, etc. Asadar fetelor, nu s-a schimbat din baiatul atent in cel indiferent…nici din cel care te excita dintr-o privire in cel impotent..nu. Indragosteala v-a orbit in faza de inceput a relatiei, si cel mai probabil si in cea de dezvoltare…doar ca in pragul maturitatii relatiei, ati deschis ochii. Nu e un motiv de panica, fiti recunoscatoare ca s-a intamplat. Doar nu voiati sa orbecaiti in intuneric o vesnicie, nu?!

Cand vedeti clar si limpede persoana de langa voi, daca va place ce vedeti, strangeti-l in brate si multumiti-i. Daca va puneti intrebarea “ce a fost in capul meu?”, luati-va la revedere. Acum, cat inca nu va vorbiti urat, cat nu se ajunge la lucruri care sa strice o relatie intreaga.

Pentru tine, tine si pentru tine.

Exista o vorba…ca daca iubesti cu adevarat un om, nu vrei decat sa-l vezi fericit, chiar daca asta insemna sa fie fericit alaturi de altcineva. Mai exista o vorba…ca daca iubesti cu adevarat un om, trebuie sa lupti pentru el. Care e adevarata? Cum procedezi?

Eu cred (incep asa, ca sa nu imi sariti iar in cap ca nu am dreptate..pentru ca nu generalizez) ca dragostea adevarata exista. Eu cred ca iubirea presupune sacrificiu, in sensul ca trebuie sa fi dispus sa il lasi sa plece daca nu e cu totul langa tine, daca nu il simti cu adevarat langa tine. Nu am auzit niciodata de un  asemenea caz, dar imi place sa cred ca exista.

Eu cred (continui asa), ca e normal sa lupti pentru persoana iubita atata timp cat si ea te iubeste…e normal sa lupti pentru dragostea voastra in fata altora, in fata prietenilor si a parintilor, atata vreme cat crezi orbeste in ea, atata vreme cat simti cu toata convingerea ca langa omul asta trebuie sa ramai, langa el te vezi la batranete, daca ii cunosti defectele si stii ca poti trai cu ele. Dupa mine, “ii vad defectele ca pe calitati” e o prostie..trebuie doar sa te gandesti daca sunt defecte pe care le poti tolera (e lenes-tu energica, vrea sa stea acasa-tu vrei sa iesi).

Revenind, care dintre aceste doua “vorbe” este corecta? Ambele. Dar pentru situatii complet diferite.

Ma tot gandesc la inceputurile de relatie. Toate sunt frumoase. In caz contrar, abandonam..e normal. Asadar inceputurile sunt frumoase. Bun. La inceput, iti aduce flori, te simti coplesita de gesturi mici si frumoase. Incepi sa te intrebi cum se face ca stie exact ce-ti place…sa-ti lase biletele pe care sa le gasesti ascunse prin buzunarele blugilor, sa-ti ofere flori cand te vede nervoasa dupa un examen greu, sa-ti tina fata in maini si sa-ti spuna ca tu il faci un om mai bun. Iti pui problema daca stie toate astea pentru ca au mers in relatiile lui anterioare, daca le stie pentru ca a avut o mama care s-a gandit la tine cand i-a dat indicatii in adolescenta, sau daca pur si simplu a fost o femeie intr-o viata anterioara. Ideea e ca traiesti un vis si totul ti se pare ireal…

Dupa un timp o sa incepi sa te intrebi de ce nu mai primesti un trandafir rupt dintr-un parc, de ce nu iti mai da tie surpriza din oul kinder, de ce nu mai cumpara el biletele la teatru si te roaga pe tine sa o faci. Incepi sa simti sfarsitul “inceputului”. Ca orice femeie, regreti. Regreti ca s-a terminat partea de “curtat”.

Ajungeti sa va despartiti. Nu puteti sa va mai vorbiti, ci doar va certati. Prietenii tai, prietenii lui, parintii tai sau ai lui…colegii tai sau ai lui…toti devin subiect de scandal. Nu scapa nimeni. Puneti punct si va cautati alte jumatati. Incepeti relatii surogat, al caror unic scop este sa va ajute sa depasiti o despartire dureroasa de un om pe care l-ati iubit candva.

Vi se intersecteaza cararile inca o data. Va marturisiti dragostea inca prezenta, va priviti in ochi, va tineti de mana…si va impacati. Amintirile “inceputului” va aduc aici. Nu ai cum sa te gandesti la dispute, tipete si bataile vecinilor in calorifer ca raspuns la unul din scandalurile voastre..ci doar la micile lucruri care v-au adus impreuna prima oara. Ce frumos era cand te suna de la berea cu baietii sau de la concertul formatiei tale preferate la care nu ai putut sa ajungi..! Cat o sa dureze pana o sa reinceapa certurile?

pentru tenismena mea preferata.

Am auzit expresia asta intr-o piesa de teatru si m-a pus pe ganduri. Mi-a placut cum suna si am inceput sa o descos. Mi-am dat seama ca eu, impreuna cu inca doua prietene, am facut exact asta…ne-am scapat varsta in chiuveta. 3 generatii: 28, 21 si 18. Ne-am intalnit undeva pe la 23 de ani..sa zicem..si am ramas aici. Din cand in cand, ne dam de gol si ne dezvaluim numarul anilor de care fugim..una zice ca-s prea multi, alta ca-s prea putini..a treia isi aminteste de zilele in care avea doar 17 primaveri si suspina. 28 de ani e nostalgica atunci cand vorbeste de facultate, 21 de ani atunci cand vorbeste de liceu…iar 18..18 se bucura de ei. Acumulam 67, ceea ce e perfect ok din punctul nostru de vedere..cand suntem impreuna, ne gandim cum ar fi sa imbatranim impreuna, sa ne facem parul mov si sa avem o crescatorie de pisici. Ne surade ideea. Am inceput sa ne pregatim:

p.s.

balconul cucoanei.

Acum 6 ani: Scurt dar de efect. Un baiat dragut caruia nu am avut ce-i reprosa. Pana cand s-a despartit de mine pe mIrc, moment in care voiam sa-i reprosez totul…de la lasitatea gestului pana la gusturile in materie de adidasi. Dar a trecut. Cand ne intalnim suntem glumeti si ne simtim bine. Nu se intampla prea des, si niciodata nu e planuit.

Acum 3 ani: Mult si bine. Stiti cum orice fata viseaza la o prima iubire? Am avut-o. A fost…impecabila. Baiat destept, cu simtul umorului, bine crescut, indragostit de mine. Ce puteam sa cer mai mult? Ma indragosteam in fiecare zi inca putin de el…si inca putin. Primul caruia i-am spus “te iubesc”…has to count for something, right? Primul care m-a facut sa vorbesc la telefon 1800 si ceva de minute pe luna. Primul in diverse privinte.

Acum 1 an: Scurt si prost. Prost, in sensul ca degeaba. O relatie bazata pe foarte multa chimie si atractie. Ea, in sinea ei a fost o relatie pasionala si cu te iubesc-uri false dar dragute. “Hai pe la mine”, “Iti gatesc eu in seara asta” (el, nu eu…nu doream victime!), “Te imprumut eu” (de stiam ca nici astazi nu o sa primesc toti banii inapoi…dracu il mai imprumuta!), “Iarta-ma, hai sa ne impacam!”(naiba m-a pus sa zic “bine”)… Bine ca s-a terminat. Who needs all the drama?! Oricum, daca iti place circul, scandalul si daca iti place sa fi cu cineva care pune mereu paie pe foc (ca sa tina relatie vie, ce credeai?!), he’s the one for you! As spune ca are prietena, dar asta nu l-a impiedicat pana acum.

Acum:  Just what i need. O combinatie mortala de simt al umorului dus pe culmi extreme, un respect reciproc, o pasiune nebuna nebuna nebuna cu scantei, libelule in stomac…si ai obtinut bucuria de a trai o relatie matura. Un om cu un suflet fenomenal de mare, care ma cunoaste incredibil de bine, stie ce imi place, ce mi se potriveste si imi impartaseste multe pasiuni. Subtilitati fine si glumite cat cuprinde.

La capitolul “in treacat”, anexam:

Baiatul din blocul vecin, my crush din generala, baiatul cu acul de siguranta in limba si buza (simultan!), baiatul care bea doar vin rosu in expirat, man-whore dandandan, studentu la arhitectura inalt de vreo 2 m, adonisul din Grecia, tipul de la actorie, baiatul scump si drag care ma astepta cu masina la gara si mi-a adus bomboane si flori de Dragobete, tipul care se considera “batran”, baiatul care crede ca l-am agatat de Revelion, stalkerul 1, stalkerul 2, spaniolul cu care pastrez inca legatura, baiatul calm si dragut caruia ii place Allure, baiatul caruia nu am stiut sa-i spun frumos “nu”, baiatul care m-a intrebat inainte sa intram la un concert “asculti muzica asta?” si… sunt cam multi, sau mi se pare mie?

Multumita xOr?

Imi place noaptea. Tot mai mult. Noapte e liniste. Nu ca m-ar deranja zumzetul masinilor in miscare, al oamenilor sporovaind sau al copiilor grangurind…Nu. Linistea noptii imi limpezeste gandurile, mi le aseaza in ordine, ma lasa singura cu ele.

Imi place sa am clipe de singuratate, clipe pentru mine. Sunt un om extrovertit, sociabil si vorbaret cat cuprinde..poate tocmai de asta ma ajuta noaptea ca sa ma redescopar, sa ma analizez, sa reflectez asupra sentimentelor mele.

Plec capul pe fereastra, ascult vantul cum bate, frunzele cum se lovesc, stropii de ploaie cum zdrobesc asfaltul, uneori vad vecinii rataciti care isi regasesc drumul spre casa, spre neveste si copii…alteori vad copiii petrecareti care se intorc in paturile calde de acasa..

Imi place noaptea pentru ca e timpul in care toate lucrurile si persoanele se reaseaza la starea initiala. Ziua ne pierdem in multime, adoptam de multe ori instinctul de turma si ne urmam unii pe altii…insa noaptea..noaptea ne regasim pe noi insine. Noaptea, lacrimile sunt mai curate pentru ca nu le vede nimeni. Noaptea, oglinda ne arata adevarata fata, demascata. Noaptea, fanteziile devin realitate. Noaptea e rezervata fiecaruia in parte…

Ati observat vreodata ca omului atunci cand ii e bine, nu-i mai convine? Cred ca suntem putin cam tampi, majoritatea. Nu ne place cand lucrurile sunt ca la carte, cand jobul sau facultatea merg ok, cand avem si o relatie cu un om misto, cand ne intelegem cu familionul, cand suntem in relatii bune si cu prietenii. Nu. Noi trebuie sa avem ceva palpitant, ceva bulversant, ne trebuie ceva care sa ne tina pe jar. Ne trebuie scandal, conflict, neintelegeri, discutii, tratative, compromisuri, vaicareli, plansete si deprimari.

La ce folos? De ce nu putem ramane la o stare de bine, de implinire? De ce ne dorim sa fim “defecti”? Ca sa fim reparati? De ce nu ne place fericirea? Totul e roz, noi vrem din nou intunericul ala sumbru. Is black the new pink?

Sunt atat de rare momentele alea in viata in care totul merge asa cum ne dorim…de ce fugim de ele atunci cand le gasim? Ce e in neregula cu fericirea? Ce nu ne place?