Monthly Archive

 

Bucuresti-Constanta in 2,5 ore. CD-ul de drum cu melodiile binecunoscute. O familie emotionata cu bratele deschise si 3 caini…speciali. Surpriza serii. Emotii si multe intrebari care in sfarsit isi gaseau raspunsul. Pantofi cu toc si procesul de acomodare. Cateva randuri de Bailey’s si cateva poze nereusite. Rasete cu lacrimi, dupa cum se astepta toata lumea. Unul din cei trei pitici a descoperit tequillaaaa. Ceilalti doi, soptitul la ureche.

Punct si de la capat. O dimineata cu mult soare si miros de cafea. Mamaia cea batrana care mereu isi asteapta musafirii cu drag. Nisipul fin ca zaharul tos iar marea linistita si limpede. A urmat parcul fara banci si fara copaci, 2 gargarite incapatanate si mai multe cuvinte soptite. Am invatat cum e sa fii turist in luna februarie, am fost plimbata, rasfatata si ..imbratisata- astia stiu sa-ti valorifice potentialul turistic, nu gluma! Club cu miros…neplacut, cu vagoane si locomotive, cu barbatii imbracati in alb si vesta neagra. Club pentru pipite si italieni, care totusi era frumos decorat. Deja cunoscutul procedeu: intra trio-ul, se goleste clubul. Plimbari nocturne, alte soapte, o cravata ratacita, o scara catre nicaieri, 2 vanatai si un rasarit ratat in stil mare. Chicoteli si imbratisarile mele preferate.

2 ore de somn si de la capat. O faleza plina de romantici. Un Casino in paragina care asteapta sa fie resuscitat. Un acordeon in surdina. Locuri cunoscute doar de indragostiti. Bagaje la pachet si drumul de 2,5 ore inapoi spre Bucuresti, care a trecut cu multe glumite si multe rasete.

Overall, a road-trip to remember

p.s. pozele sunt facute cu un aparat cu 6 megapixeli, not mine.

 

Am ajuns la concluzia ca un tip foloseste anumite glumite, anumite expresii menite sa amuze o tipa, iar in momentul in care se desparte de ea, ajunge sa refoloseasca aceste replici cu orice alta femeie intalneste si vrea sa cucereasca.

“Statisticile demonstreaza”, adica intreband printre prieteni si cunostinte am ajuns sa aflu ca, intr-adevar, un barbat isi refoloseste cuvintele mieroase pentru ca stie ca au un succes garantat. Si daca e sa privesti asa lucrurile, de ce nu ar face-o? Din respect? La o adica de ce?…Cea pe care incearca sa o seduca nu are cum sa afle ca replicile lui sunt reciclate.

Dupa momentul “revelatiei” mele, am stat si am gandit-o un pic la rece. Mi-am dat seama ca si eu, la randul meu, am ajuns sa bat aceleasi trotuare inguste, aceleasi cafenele si aceleasi banci din aceleasi parcuri, tinand de mana tipi diferiti. Asa s-a intamplat. Nu am insistat asupra acelor locuri, dar nici nu m-am impotrivit, stiind ca un an in urma, pe aceeasi banca ii juram dragoste vesnica altuia. I call it a funny twist of fate.

Inca o descoperire…sunt multi barbati afurisiti pe lumea asta…muuuuuulti!!!…Acesti barbati afurisiti (ca sa fiu draguta folosesc acest termen) se bucura de relatii amoroase cu 2 sau mai multe femei, simultan. Pentru a se asigura ca nu vor avea parte de scapari, cum ar fi una dintre cele mai grave - sa le incurce numele, acestia prefera sa vina cu un nume de alint (pisi/iubi/scumpa/iubita/mami/puiu-asta chiar ma omoara, ca toate de fapt..) care este cu adevarat bullet-proof. Nu poti da gres, asa e. Atata vreme cat folosesti “pisi” pentru ambele (sa zicem, sa fim modesti) femei din viata ta, nu prea ai cum sa te dai de gol..cel putin in privinta acestui aspect.

Recunosc geniul masculin care, desi nociv pentru noi femeile, desi un gest las (pentru ca nu poti sa fugi de la o femeie la alta daca ai un minimum de barbatie in tine), desi un gest teribil de egoist (pentru ca nu iei in considerare sentimentele lor, ci doar ale tale) are totusi succese garantate. Felicitari misoginilor din lumea intreaga!

 

Piesa de teatru scurt,dezafectat si fara nume.5 personaje.cunoscute,sau mai putin cunoscute.

Cucoana-posesoare de B[ar]log.citita,educata, cu un simt al umorului cel putin ciudat.Curtata de majoritatea celor care-i viziteaza barlogul.da cu tifla in stanga si dreapta.deh…la varsta asta isi permite.il tot asteapta pe Fat-Frumos (inca?) 

Donsoara Natasha-mai in varsta decat Cucoana,statura medie,parul balai,buna prietena a Cucoanei.isi da ochii peste cap din orice,pare ca traieste in lumea basmelor.incoltita,ameninta cu vitriolul.da cu tifla numai in stanga.deh…la varsta asta nu-si prea permite.are un succes enorm la …nimic. 

Jenel-tobosar in targ,tanar,ochi albastri.amant de taina al Donsoarei,limbaj vulgar,alcohol user and drugs addict se vrea un neinteles.baiat bun(asa crede el). 

Valetu’-17 ani,minor,190 cm,90 kg.sufera de gigantism,un pic retardat.strigat ‘sarcasticu’ ptr lipsa lui acuta de umor.de profesie bagator de seama,foarte lent in miscari.valet in barlogul Cucoanei de vreo 4 luni.angajat pe ochi frumosi. 

Maica Stareta(peculiarme)-54 de ani.fata batrana.stareta in manastirea din varful dealului.mica de statura,buze subtiri,se vede ca-i o femeie rea.prietena cu cele doua.ar da si ea cu tifla…  

Sala arhiplina.sute de spectatori asteapta cu sufletul la gura revenirea Natashei care nu este la prima tentativa teatrala.precedenta colaborare s-a soldat cu un esec(din vina partenerului…bineinteles) 

Scena 1 actul 1. Piesa incepe in Barlogul Cucoanei.pe scena 4 personaje: Cucoana, Donsoara,Valetu si Maica Stareta.Vara,racoare,august pe inserat.Cucoana in dreapta scenei sorbind tacticos din cafea.sta de vb cu Donsoara.Langa usa ,Valetu se chinuie cu un puzzle simplu care infatiseaza un circ.In stanga,maica Stareta cu 2 andrele si un ghem de lana,lucreaza la un ilic.Deodata,zgomot infernal,urlete ca din gura de sarpe.Valetul anunta:

-Vine domnul Jenel. (Jenel, putin baut,intra val vartej pe usa)

-O bat,unde este s-o bat?

 -Cucoana: Ce-ti veni Jenele?Tu ai plecat cu toba. 

-Jenel: Nu toba Cucoana.Vreau s-o bat pe Natasha.M-a facut de cacat .

 -Donsoara(dandu-si ochii peste cap): aoleu!Jenele esti nebun?Ce tot spui acolo?ne vede lumea in barlogul Cucoanei.Dati-mi vitriolul! ma omor!ma omor! (gata s-a spart gheata…replica perfecta…Natasha joaca bestial) 

-Jenel: ma doare-n pula de lume si de vitriolul tau.(asa cum am specificat,Jenel are o slabiciune ptr limbajul vulgar) 

-Cucoana: stati un pic;catre valet,Sarcasticule o cafea ptr domnul Jenel.Si mai termina cu puzzle-ul ala.ti-am spus ca sunt piese lipsa. 

-Valetu’(dezamagit): pai acuma spui Cucoana? (se indreapata foarte incet spre aragaz cu ibricul de cafea in mana) 

-Jenel catre Cucoana: ce dracu l-ai angajat pe labagiul asta?Nu vezi ca nici o cafea nu stie sa faca?

 -Cucoana : mi-e asa drag de el…uita-te la el…nevinovat…putin cam prostut dar…bun la Barlogul omului. 

-Jenel catre Valet : ia spune ma ?da laba stii sa faci?(dupa cum am precizat,limbajul lu Jenel abunda in expresii colorate si glume proaste…deh…se crede artist) 

-Valetu (cu un zambet tamp,n-a inteles gluma) : da domnu Jenel,stiu.  

In tot acest timp,Maica Stareta lucreaza la ilic.tot mormaie ceva dar spectatorii pot auzi ce spune: Unu pe fata,Doua pe dos…opturile astea…opturi opturi opturi.am ajuns la varsta asta si nu stiu sa fac “opturi” .am nevoie de un barbat.dar nimeni nu ma vrea…Se uita cu jind la Jenel …frumos tobosarul….isi muta privirea la Donsoara…,ce-i face frate,ce-i face?Pana la urma ma multumesc si cu moscaitul asta de valet(deh…pe foamea asta).Deodata-i vine o idee.un zambet larg ii lumineaza fata. 

-Maica Stareta: gata,imi schimb preocuparile.ma duc stareta la alta manastire….una de …Taici.  

Cortina.aplauze.

PRIMITA LA DATA DE 10 SEPTEMBRIE 2007.

 

Vesnicul drum de 4,5h pana in Targu Jiu. Un Accelerat modern, in care fundul meu a intepenit si incep sa cred ca dupa 3 zile isi revine. O bunicuta dornica sa isi vada nepoata. Un oras in miniatura, care in urma cu 13 ani parea urias. O prietenie reluata peste noapte. Muzica proasta intr-un club frumos. Oameni care dansau robot-style. Inima mea care a batut mai tare atunci cand am auzit “las-o ma in pace, Diana e vara-mea!”. Discutii sincere si lipsite de subiecte tabu, in jurul catorva Marguerita. Italienii (de fapt cred ca erau spanioli) care ne-au achitat nota de plata chiar si dupa cele 5 refuzuri din partea noastra (si nu, nu a trebuit sa port discutii de complezenta dupa aia cu ei).

Cea mai tare replica de agatat pe care am auzit-o pana acum:

“Buna, eu sunt Vlad. Sunt foarte dragut si nu am nici o operatie”

*ras isteric* ..eu sunt Diana *ras isteric*…poftim??nici o operatie??*ras isteric*

“da, nici o operatie” (deci intelesesem bine, nu aveam probleme cu auzul)

Tequilla. Dans pe aceeasi muzica oribila. Proprietarul firmei de taximetrie din Targu Jiu care ne urmarea cu masina, care nu pricepea “dispari!!!”, si care a reusit sa ma sperie. Taranii care la intrebarea “unde pot sa gasesc un internet-cafe?” (da,stiu..am o problema cu netu..3 zile am fost in sevraj!) nu au gasit raspuns mai original decat “noi suntem de la tara, nu avem asa ceva” (cred ca imi simtisera accent de Bucuresti si s-au gandit sa fie spirituali).

2 nopti tarzii, 2 dimineti prelungite spre ora pranzului…ochi dezlipiti de un soare cu dinti. Fereastra bucatariei cu manerul rotund. Cartea de povesti a fratilor Grimm. Frunze si flori presate de mai bine de 10 ani de zile. Pat dublu in care am uitat sa dorm (dormeam ghemuita cu genunchii la piept, de parca as fi dus lipsa de spatiu). Locurile primelor cazaturi, primelor zgarieturi, primelor prietenii..locurile unde am invatat sa visez, locurile in care lumea mea era frumoasa, unde existau doar oameni buni si calzi…locurile unde mi-am facut primele amintiri, locurile copilariei mele.

 

Ma intreaba daca sunt bine, ce am patit, cand si unde…imi pune 10 intrebari fara ca macar sa respire. Ii zambesc, il imbratisez si ii soptesc “sunt bine”. Ma conduce la masa, imi ofera paharul cu vin, dar nu-si poate desprinde privirea de la genunchiul meu inrosit. Cu mana dreapta duce tigara nervos la gura, iar cu stanga aprinde si stinge bricheta. Ii iau bricheta si il tin de mana. “Nu ma mai doare. Sunt bine, a fost doar un accident…din vina mea. Iar am fost neatenta.” Ma tot gandesc la o modalitate de a-l face sa ma asculte..sa ignore o rana superficiala si sa fie atent la subiecul pe care vreau sa-l aduc in discutie, care este cu adevarat dureros. Sorb o gura de vin, gandindu-ma ca poate prind curaj mai repede. “Hai, spune-mi cum a fost azi…ai reusit sa termini romanul?”/ “Da, Clara, am reusit. Stii capitolele 3 si 9, care imi dadeau batai de cap….(ii mai fugeau ochii la ciorapul rupt, dar macar incerca sa se concentreze la altceva) le-am schimbat putin, cat sa fie coerent intregul roman. Sunt chiar multumit de ce a iesit. Diseara cand ajungem acasa, il citesti.”  Cum sa ii spun? Cum fac sa ii spun ca nu mai pot continua asa?

“Iar Clara? Iar vrei sa purtam discutia asta? Nu, nu am nevoie de timp, nici de spatiu…Nu am pe cine uita, pentru ca inainte de tine nu imi amintesc de nimeni altcineva…o data ce te-am cunoscut pe tine am uitat restul…acum esti numai tu..si cu mine. Am ramas doar noi. Nu aud daca trec masini pe langa noi, nu aud copiii care plang, mamele care ii cauta speriate, nu aud oamenii de la mesele din jur si nu aud cainele care latra peste strada. E ca si cand auzul nu imi e sensibil la altceva in afara de vocea ta. Cunosti sentimentul? Spune-mi! Stii despre ce vorbesc?”

Ma uitam la el si auzeam tot ce am vrut vreodata sa aud din gura unui barbat. Nu pot face asta…Nu aici. Ce a fost in capul meu?? Un loc public? Diseara. Acasa. Asa e cel mai bine.

Ne terminam vinul si pornim spre casa. Ma strange de mana de parca simte pericolul ce-l asteapta dupa colt…iar eu ii evit privirea..sunt o lasa, stiu.

Romanul e intr-adevar reusit si i-o spun. Sarbatorim impreuna..dansam fara muzica, bem vin de parca ar fi apa iar noi insetati am cauta cu limba fiecare strop din pahar…si facem dragoste. Adormim in asternuturi transpirate iar pe mine ma trezeste sentimentul acut de vinovatie. Ma ridic, fac un dus si ma intorc sigura pe mine, convinsa ca asta e momentul.

“Ce e cu figura asta grava, Clara?”

“…Nu mai pot asa. Iarta-ma. Credeam ca in timp te voi iubi asa cum stiu ca pot. Vreau asta…dar nu merge. Eu aud zgomotele din jurul nostru atunci cand ma privesti, eu aud copiii si parintii, aud pana si musca aia enervanta care se aseaza pe cartea mea. Nu crezi ca asta spune ceva important?”

Avea o fata ingrozita, de parca i-as fi spus ca am uitat tigara aprinsa pe manuscrisul abia finisat. Nu l-am vazut insa, niciodata atat de tare, atat de puternic. S-a ridicat, s-a imbracat si in drumul spre usa mi-a spus ca spera sa nu ma gaseasca la intoarcere. Nici pentru macar o clipa nu a intors capul…L-am urmarit cu privirea de la fereastra, in timp ce traversa. Nici macar atunci nu s-a uitat in urma.

later edit: prima parte o gasiti aici .

 

B52, we meet again… 

Joi seara : un homosexual imbracat in argintiu (Bunaaaa Paaaaaul!!!), doi bezmetici care tipau cat ii tineau plamanii(da, va stiu din Expirat!), fosti colegi, prieteni vechi(da, si tu Cristi!)..cativa DJ overzelous..siiiiii….last, but definitely not least…(tobele, s’il vous plait!)…o tipa nesuferita care nu stie cum sa se poarte in societate. Mai fatuco, stiu ca in general nu ar trebui sa am pretentii de la oameni, pentru ca toti te dezamagesc, pentru ca toti au grija sa le fie doar lor bine(pana cand isi uita datoriile morale, poate si financiare, pe care le au fata de altii!)…DAAAR…ma gandesc ca daca ai auzit si tu de ONU, UE, ar trebui sa fii destul de destupata la minte…ar trebui sa stii si tu niste reguli de baza ale unei lumi civilizate…ar trebui sa stii ca daca se sta la o coada, ordinea trebuie respectata!!! Daca vii la baie, si vezi o  multime de tipe care stau si isi asteapta randul, poate ca asta ar trebui sa-ti spuna ceva!..poate ca ar trebui sa iti sune un semnal de alarma atunci cand vrei sa te bagi in fata mea, iar eu iti spun cu ochii bulbucati “ERAM INAINTEA TA AICI!”!…poate!

Daca incerci sa agati la semafor, poate ca ar trebui sa-ti bagi mintile in cap!

Daca tipi cat te tin plamanii pe o melodie fara versuri, iar toti cei din jur se uita sui la tine (da, mai ales eu..cu o spranceana ridicata!), poate ca ar trebui sa iesi sa iei o gura de aer!

Daca vezi grimasa de pe fata mea cand imi pui mana pe picior, poate ca ar trebui sa o dezlipesti pana nu e prea tarziu!

Daca porti o bluza de trening argintie si esti barbat, i think you’re out of the closet!

Daca dansezi cu prietena ta..sau mai degraba calare pe prietena ta, nu veti fii agatate niciuna!

Daca te las sa iti lasi berea pe masa mea, don’t get any ideas!

Daca deschizi usa de la WC, incercand sa iesi..dar o vezi blocata de un cos de hartii, notalent369 si moi non plus au fost pe acolo!

P.S.- Moi non party, considera leapsa onorata cu varf si indesat. Pasam cuiva care este, are, poate.

Daca esti genul de om sigur pe el, bravo tie..te asteapta numai lucruri bune. Daca ai incredere in fortele proprii, e perfect… Doar ca ar trebui sa-ti dai seama, undeva pe drum, ca e ok sa iti imparti sarcinile cu cineva, ca e ok sa te bazezi si pe altii. Nu exista om bun la toate…sau care sa le faca bine pe toate. Poti sa stii cate putin din fiecare domeniu, sau poti sa stii foarte multe intr-unul singur (dupa modelul american).

Gandeste-te putin… te consideri un om inteligent, da? De obicei iti formezi o astfel de parere prin comparatie cu altcineva. Ar trebui sa tii minte ce-ti zic acum: mai mult ca sigur exista cineva mai inteligent si decat tine. Esti mediocru. Intr-o oarecare masura, suntem cu totii. De asta ne temem cel mai tare (bine, poate doar eu) dar vorba aia…de ce te temi, de aia ai parte. Asadar, esti undeva la mijloc pe scara inteligentei… Te crezi estetic placut. Baga-ti mintile in cap! Ai dat drumul la televizor? Hollywood-ul e plin de oameni frumosi! Te crezi unic prin atitudinea sfidatoare la adresa unora, sau prin indiferenta afisata in fata altora. Nu asta te face unic. Sunt multi oameni nesimtiti pe lumea asta. Daca sustii ca asta e felul tau de a fi nu e neaparat ok. Nu e un argument valid. Un om cu o coloana vertebrala nu sta cu mainile incrucisate, nu asculta oamenii cum ii reproseaza cand greseste doar ca sa le raspunda “stii ce?asa sunt eu!”. Toata maiestria ta sta in a repara acolo unde ai de reparat. Recunoasterea greselilor e calitatea celor drepti. Tu o cunosti?

 Inceteaza in a mai spune tuturor ca esti destept si frumos, ca defectele sunt de fapt calitati si ca nimeni nu greseste mai frumos decat tine. Sunt aberatii. Destepti si frumosi sunt multi, defectele sunt defecte iar greselile trebuie recunoscute pentru a putea invata din ele. Oamenii care spun numai lucruri frumoase despre ei insisi sunt demni de mila. Orice interlocutor ar avea, poate trage cu usurinta concluzia ca aceste laudarosenii sunt semne de slabiciune, nu de tarie de caracter. Nici un om care spune despre el :”sunt un tip destept”/ “sunt foarte amuzant”/ “sunt bun la pat”/ “sunt adonis” nu imi va castiga respectul, ci mai degraba dispretul. Pana la urma e adevarata vorba aia…”lauda de sine…” nu ca “nu miroase-a bine”…pute, de-a dreptul !

 

Ma gandeam azinoapte la asta. La flash-back-uri. Stateam in Expirat, langa masa de fussball, si ma uitam in jur. Oamenii se simteau bine, radeau…iar eu picam pe ganduri. Aveam un flash-back cu Expiratul de alta data. Acum 5, 6 ani locul asta era o oaza pentru mine. Veneam aici sa vad oameni frumosi, sa ascult versuri vesele pe muzici zglobii…veneam aici si gaseam tot liceul Cosbuc. Era un taram interzis, pe care reuseam sa ajung vineri seara, pret de cateva ore. Cu timpul, poposeam si sambata. Imi amintesc toate privirile si reactiile socate cand se constata ca nu consum alcool si ca nu fumez. “Atunci ce vicii ai???” Toate astea imi aduc zambetul pe buze. Morko si prietenele ei aveau locul lor, langa arcada dintre incaperi (care atunci erau doar doua)…eu, Monica, Yoyo si restul stateam langa calculator, dansam..(bine, recunosc..mai mult eu decat ele!). Era nelipsit Mamulos- ce revelatie am avut cand am descoperit ca el era tipul care m-a urmarit prin cabana la un revelion, ca el e cel care mi-a spart usa cu capul, ca el a venit dupa mine prin tren. Cu Monica imparteam cateva pahare de vin, ceva mai tarziu, dupa ce m-a corupt. Mi-l amintesc si pe Vlad, care punea muzica mai tot timpul, si zambesc pentru ca acum o saptamana am facut cunostinta oficial. Sunt toate amintirile astea legate de un singur loc, loc ce s-a schimbat de-a lungul anilor, loc ce si-a schimbat si clientela…dar am ramas cativa fideli…sau poate doar nostalgici. Balamucul organizat.

Deci ce-i cu flash-back-urile astea? Cum se face ca picam atat de grav pe ganduri? Ne amintim de o frumoasa relatie, atunci cand ne plimbam pe strada unde a avut loc primul sarut. Ne amintim de o veche amica atunci cand ii simtim parfumul alunecand pe langa noi. Ne amintim de un amor dureros atunci cand gasim in caseta de bijuterii un cadou uitat. Ne amintim de locuri in care legam prietenii. Ne amintim toate lucrurile marunte, toate privirile, mangaierile, lacrimile si zambetele, tresaririle si noptile nedormite, visele la unison si imbratisarile sfasietoare…intram in transa pentru cateva minute si retraim clipele de atunci. De unde rasar gandurile astea? Si cum se face ca apar atunci cand o fac? Cred ca de multe ori, sunt exact impulsul de care avem nevoie pentru a forma numarul de telefon al unei persoane uitate… Daca e de bine sau nu, asta nu mai stiu..