Monthly Archive

Se pare ca sunt datoare. Datoare cu invatatul, datoare cu cafele sau ceaiuri, datoare pana si cu leapsa pe blog. Am atatea joculete din astea nejucate, ca le-am pierdut si sirul. Primisem de la baghy, acum vreo luna (si asta nu e nimic, am si datorii vechi de 2,3 luni but who’s counting!) intrebarea cu ce mi-a adus mosu…nici nu mai stiu daca intreba de Niculae sau de Mos Craciun..Sa zicem ca nu mi-a adus ce-i scrisesem pe blog celui din urma, dar amandoi au fost darnici pana la urma.

Primisem si leapsa cu pagina 123, de la Raluca si cu toate ca sunt in sesiune, cu toate ca citesc ba formule peste formule, ba tehnici promotionale, ba despre comportamentul consumatorului, uite ca ma delectez, cand apuc, cu o carte minunaaaata:

“Ma mai privi serios cateva clipe ca sa verifice daca am inteles complimentul indirect; apoi, ca si cum ar fi vrut sa-i puna punct, stinse lampa. Ma aflam mai mult decat literalmente in intuneric. Vagul pretext in virtutea caruia eram pur si simplu musafirul lui disparuse. Era clar ca nu o facea pentru prima data. Ororile de la Neuve Chapelle erau indeajuns de convingatoare din felul in care le povestea, dar deveneau artificiale cand iti dadeai seama ca le repeta.”-Magicianul(Fowles)

Si de la Ruxandra am leapsa cu intrebarile despre blog:

1)De ce ai acceptat leapsa asta?- ERAM DATOAAARE!

2)De cand esti in blogosfera?- martie 2007

3)Cum ai ajuns sa iti faci blogul?-M-a incurajat Mariuca, dupa ce ii spusesem ca am avut o tentativa.

4)Care e primul blog pe care ai intrat vreodata?- uite ca incerc sa-mi amintesc de foarte multa vreme si nu reusesc..era o tipa din state, care a ajuns sa-si publice si o carte din textele de pe blog. Scria foarte tare tipa.

5)Enumera 3 lucruri pe care le crezi importante ca sa reusesti in blogging. - pffff…”sa reusesti in blogging”, ce pompos! sa scrii ceva cu care oameni sa se poata identifica.

6)Cel mai citit blog de catre tine:  candva, era bloguluotrava…dar si-a luat liber din cate vad. astept sa revina in forta.

7)Alte bloguri pe care le mai citesti. - vesnica poveste, “ii citesc pe toti de la blogroll”..dar cel mai des: raluca, danut, doru,  mihai, rasaritu, mariuca….aaaa!mai nou, si pe craio!

8)Care e platforma de bloguri pe care o consideri cea mai buna?- evident ca wordpress. e vorba de obisnuinta, atata tot.

9)E important traficul pentru tine?- imi place sa vad ca citeste lumea, dar  nu ma intereseaza recordurile.

10)Sunt importanti banii pe care i-ai putea obtine din reclame?- da. nu se vede din cate reclame am pe blog???

11)Cel mai urat blog pe care l-ai vazut?- nici nu stiu…bloguri idioate in care apar doar filmulete de pe youtube sunt multe.

12)Consideri un lucru vital sa ai domeniu .ro/.net/.com?- again, nu se vede din faptul ca nu am domeniu???

13)Parola cu care te loghezi la blog?- “osapicexamenudeazi”

Ultima leapsa e si cea mai recenta, asa ca…Raluca, Dana, Mihai…take it from here! pfewww…multe linkuri am avut de pus!!!

Mi-era teama de momentul asta. Nu stiu cum sa incep, cum sa continui..sau cum sa inchei. Ce pot spune despre ea? Ca este omul fata de care am cea mai mare recunostinta?-ar fi sec. Ca nu admir pe nimeni mai mult decat pe ea?-cam scortos.

 O iubesc si nu pot sa concep viata fara ea. Mi-a fost mereu alaturi, mereu cea mai buna prietena, mereu cea care m-a tinut de mana cand mi-a fost greu si mereu cea care s-a bucurat, poate mai tare decat mine, la reusite.

Ce poti sa-i spui omului care te-a invatat tot ce stii? Ce poti sa-i spui omului care nu renunta la tine, nici macar atunci cand o faci tu? Ce ii poti spune celei care ti-a aratat toate comorile lumii si te-a invatat cum sa te joci cu ele? Ce ii poti spune singurei persoane care ar pune mereu binele tau mai presus de al ei? Ca iti amintesti zambetul ei cald dintr-o zi de vara, susotelile despre trecatori cand stateati la o terasa, felul in care te imbraca in rochitele cele mai frumoase, asortate la pantofiorii si bentitele aduse din Franta?

Te iubesc. E suficient? Pare mult prea putin. Te iubesc. Nu ti-o spun destul de des, de fapt…cred ca ti-o spun doar atunci cand ma intrebi. De ce? Nici eu nu stiu…Dar te iubesc. Te iubesc atat de mult incat nu imi pot imagina universul meu, fara tine. Numai tu te uiti asa la mine. Numai tu imi saruti fruntea si  imi dai parul dupa ureche cand ma tii in brate. Numai tu ma trezesti din somn cu lacaramioare si toporasi. Numai tu imi tai simetric feliutele de portocale atunci cand sunt bolnava. Numai tu imi citesti blogul mai des decat o fac eu. Numai tu imi cumperi bratari “talisman”. Numai cu tine pot sa barfesc pe oricine. Numai cu tine imi place sa mananc la 16:00. Numai cu tine fac schimb de parfumuri. Numai cu tine iau decizii importante. Numai cu tine langa mine pot. Nimeni nu ma strange la piept cum o faci tu. Nimeni nu ma iubeste cat ma iubesti tu. Numai tu…si numai pentru mine…esti capabila de gesturi altruiste, cu adevarat altruiste (atunci cand faci ceva pentru mine, o faci doar cu gandul la mine, sa imi fie mie bine). Numai tu, Miha.

…te iubesc.

 P.S.: ieri a fost ziua ta, asa ca “La Multi Ani!”

Exista altruism pe lumea asta? Sau este doar un cuvant ce descrie un ideal? S-a gandit cineva vreodata la asta? Daca folosim cuvantul fara ca macar sa ne dam seama ca nu are o baza?…Da, este la polul opus de “Egoism”.. si ce-i cu asta?

 Vei spune ca faci lucruri altruiste, poate nu des, dar cu siguranta ca le faci. Gandeste-te mai bine. Esti sigur de asta? Da-mi un exemplu!

Cedezi locul in autobuz unei babute simpatice, din proprie initiativa? Pe cine pacalesti? Stii bine ca o faci prevenitv…vrei sa eviti scandalul pe cale sa erupa. Imi vei spune ca ti s-a intamplat (stii tu sigur!) sa te ridici de pe scaun pentru ca ai vrut, pentru ca ti-ai dorit sa faci o favoare. Dragul meu, si in situatia asta dai dovada egoism, pentru ca e imposibil sa nu iti gadile mandria atunci cand ii vezi pe cei din jur, privindu-te admirativ. Incearca sa imi spui ca ai cedat locul unei tinere domnisoare..hai, incearca!..Aici e si mai clara situatia: o placi si speri la un “Salut, eu sunt Mateia”.

Poti sa-mi spui ca donezi bani, ca vizitezi orfelinate si ca-ti dedici weekendurile batranilor din azilul ala de pe langa Voluntari…Nimic nu conteaza. Nu se ia in considerare. Toate actele de caritate au un efect asupra ta: iti ridica respectul fata de sine, iti ofera incredere..si in plus, nici nu da rau in CV, nu-i asa? Deci, din nou, este vorba despre tine.

 E oarecum tragic, dar asta e adevarul. Firea umana este egoista. In dragoste in mod special. De fapt, in ceea ce astazi poarta numele generic de “dragoste”. Desi dintotdeauna omul a iubit si s-a bucurat de tot amalgamul de sentimente (deseori contradictorii) pe care Dragostea il presupune, astazi s-a obisnuit cu ideea ca trebuie sa-l devoreze, sa-l consume pe celelalt, pana nu i-o ia respectivul inainte. Supravietuieste cel mai puternic. Trebuie sa te tii tare, sa iubesti pe jumatate (nu de alta, dar esti egoist si asta inseamna ca nu te poti oferi pe de-a-ntregul) si sa fii tu cel care pleaca. Atunci stii ca ai invins. Pe cine? Habar n-am. Dar ce conteaaaaaza? Doar ai invins!

Tot ce faci in viata are legatura numai cu tine. TIE sa iti fie bine, TU sa fii fericit, TU sa dormi bine noaptea, LA TINE sa se gandeasca lumea…sa se invarta totul in jurul TAU. Asta este, dragilor. Nu exista altruism, este doar o notiune utopica.

Stii povestile alea prafuite de dragoste? Cu mesajul scris catre un suflet pereche, ascuns intr-o sticla si lansat pe valurile marii? Sau cu biletelul romantic ascuns intr-o cutie cu amintiri, uitata intr-un apartament…si decoperita de noul chirias, care intamplator e jumatatea ei? Cum ar fi sa ai parte de asa ceva in 2008? Cum ar fi sa te indragostesti de un necunoscut?

Cum ar fi sa va scrieti pagini intregi? Si cum ar fi sa stie totul despre tine?…Ei, dar cum ar fi ca tu sa nu stii nimic despre el? Cum ar fi sa vorbiti luni de zile, despre totul si despre nimic? Cum ar fi sa ajunga sa te cunoasca, sa iti stie capriciile si mofturile? Cum ar fi sa stie ce iti place? Cum ar fi sa ai o multime de intrebari fara raspuns, dar chiar si asa…sa iti dai seama intr-o zi…intr-o zi seaca, fara evenimente majore..intr-o zi lenesa si goala…ca o curiozitate a devenit o pasiune? Cum ar fi sa te razgandesti in permanenta in privinta lui….dar sa ramana mereu o constanta: ceva te atrage la un strain.

Cum ar fi sa-i asculti vocea? Cum ar fi sa ii descoperi un hobby si sa i-l pastrezi secret de restul lumii? Cum ar fi sa aiba incredere in tine? Si cum ar fi sa te incite riscul pe care-l presupune acest joc? Cum ar fi sa mergi intr-o zi pe strada si sa fii oprita de catre cineva care te intreaba de un drum cautat de multa vreme? Ce i-ai raspunde? Ce i-ai raspunde daca ti-ai da seama ca este necunoscutul in cauza? Ai face ce i-ai promis? I-ai sari in brate? Ai inrosi? Ai zambi necontrolat?

Din moment ce stii ca o sete nebuna de a afla adevarul te tine in priza, nu-i asa ca ai vrea sa amani pe cat posibil momentul intalnirii? Si nu-i asa ca iti vine greu sa o recunosti? De fapt vrei sa aflii secretul, sa descoperi misterul…dar te bucuri de intrebarile puse pe parcurs. Mai ales de una: te poti indragosti de un necunoscut?

Poti indragi trasaturi pe care nu le-ai mangaiat? Poti simpatiza mimica pe care nu ai mai intalnit-o? Poti aprecia privirile galese pe care nu le-ai cunoscut pana acum? Cum te poti indragosti de cuvinte, de replici, de sunete, de un ras contagios sau de complimente pe care le lasi sub semnul intrebarii cand vine vorba de sinceritate?

Cum?

Incep sa vad viata ca pe un intreg…sectionat. Si incep sa vad sectiunile, tot mai clar, tot mai evident. Spun asta pentru ca observ ca am aceleasi trairi, aceleasi reactii la anumite evenimente, care vrand-nevrand se strecoara sub nasul meu.

Exista perioada dinaintea vacantelor. Ca orice alt student (sau elev), sunt nerabdatoare, agitata, plina de energie, de planuri pentru distractie, de vise si dorinte…In acelasi timp, sunt nervoasa la cursuri, nu mai suport profesorii, uneori nici colegii..incep sa detest drumul facut zilnic (in mod ideal) inspre facultate. E vorba de o stare de spirit contradictorie aici. Ajung sa ma urc pe pereti. Voi nu?

Mai avem perioada cea mai scarboasa…in care ma aflu acum: sesiunea. Urasc totul legat de ea. Nu suport stresul, nu suport barbosii care nu si-au tinut seminariile si cursurile, dar isi lipesc un ranjet pe fata-pentru ca, nu-i asa, ei sunt cei care decid cine pica/cine ia examenul. Urasc sunetele pe care le scoate stomacul meu inainte sa primesc subiectele. Urasc supraveghetorii frustrati care imi rasufla in ceafa (uneori, la propriu).

Perioada in care suferi din dragoste- daca esti fata, probabil iesi mult prin cluburi cu prietenii (sau ermm..mai bine zis prietenele, ca deh..), probabil ca mananci multa ciocolata, probabil ca te uiti la multe filme siropoase si le imiti pe mandrele din Sex&The City..ca nah, e cul. Eu? Ah..nuu…eu sunt mai speciala. Eu ma descarc de toate frustrarile din prima saptamana, si dupa aia the world is bright again. Daca esti baiat, ce faci? Bei, nu-i asa? Dar beeei nene… cu nerusinare. Mai dai cu pumnu-n masa…gasesti o tipa la fel de singura ca tine si iti “vindeca” ea toate ranile, nu?

Perioada din preajma zilei tale de nastere. Esti curios daca anul asta cineva chiar iti va lua ce iti doresti. Vine ziua Z. (tobele va rog) Ei bine? Nici de data asta? Acum ce ai mai primit? Sosete? Bani? Ce trist si impersonal. Ei lasa…there’s always next year. Ti-ai umplut macar telefonul de mesaje? Ceee biiine…uite ma ca te iubeste lumea! Pana si parlitii aia de pe hi5 iti lasa mesaje…si myspaceu stie de tine. Ce puteai sa ceri mai mult? All is well again in the world. Ah, pacat ca a mai trecut un an.

Iar fragmente de genul asta sunt o multime. Toate se petrec cam la fel. Am ajuns sa le recunosc de la o posta. Makes you wanna do something meaningful with your life.

Iubesti o persoana pentru CINE ESTE, sau pentru CEEA CE FACE?*  Cu alte cuvinte..il iubesti pentru omul pe care il vezi atunci cand il privesti in ochi, omul care te tine de mana pe strada si te strange din cand in cand parca amintindu-ti cat de mult insemni pentru el?..Sau il iubesti pentru felul in care iti face declaratii in public, pentru numarul cadourilor pe care ti le face ?

Nu ma intelege gresit..nu vreau sa sune ca si cum in primul caz ar fi vorba despre iubirea reala, iar in al doilea despre una de natura materiala. Nu. Lucrurile stau in felul urmator…Te iubeste, face sacrificii pentru tine, te vrea alaturi o viata…dar are, sa zicem, o criza nervoasa, un atac de panica…te loveste.Tu, ca  femeie in cazul acesta, daca il iubesti..ii stai alaturi, riscand sa o incasezi si cu alta ocazie, dar sperand sa fi fost un caz izolat…sau iti faci bagajele si fugi mancand pamantul (ceea ce as recomanda din suflet oricui)?

Dragostea adevarata, aia cu libelule in stomac (cum zicea un personaj simpatic), e o dragoste oferita…care nu pretinde nimic in schimb…o dragoste altruista. In cazul in care ai parte de asa ceva…nu ar fi firesc sa stai langa el, in ciuda faptelor sale, care pot fi de condamnat?…pentru ca il iubesti?

Eu ma pierd in subiectul asta…cred ca este pentru prima oara cand nu am o parere formata. Ba chiar incep sa ma gandesc daca dragostea asta altruista exista…sau e doar un mit…

*suna mai bine in engleza: do you love him for who he is or what he does?

Ce sens au despartirile de aceeasi persoana, repetate in timp? De ce te desparti si te tot impaci? Dragostea va leaga, nu?..Dar daca asa stau lucrurile, care este scopul despartirii in the first place?

Cunosc oameni care se iubesc nespus, si chiar si in aceste conditii se despart o data la cateva luni, ca in cele din urma sa se impace, din nou, “pentru ultima oara”. Cu fiecare despartire cred ca se mai rupe ceva din tine..devi tot mai sensibil si poate incepi sa-ti pui tot mai multe intrebari in privinta dragostei voastre. Oare chiar asta e? E dragoste? Daca da, ce nu este in regula?..pentru ca va vad tot mai nefericiti.

In momentul in care ajungi sa-l ameninti pe celalalt cu despartirea, mai poti spune ca-l iubesti? Sau doar te multumesti cu o relatie in care domini? Esti in siguranta atata timp cat esti capabil sa controlezi demersul relatiei, nu?

Poti spune ca obisnuinta iti ingreuneaza luarea deciziei unei despartiri definitive, dar atata vreme cat vezi aceasta stare tensionata, acest du-te-vino intre impacare si despartire cum distruge tot ce a fost candva frumos, nu devine evidenta solutia? Nu vezi clar raspunsul? Nu intelegi ca inca mai ai o sansa sa pastrezi o amintire frumoasa?(un fel de quit while you’re ahead)