Monthly Archive

 

Ati auzit vreodata de testul X, unde X= prenumele celei mai frumoase prietene din anturajul tau? Nu stiu cate dintre voi, fetelor, aveti acest test la indemana, dar eu una, l-am creat din nevoia de a observa daca tipul la care m-am uitat toata seara imi merita atentia, au ba.

Eu am testul C. Testul C imi vine tare la indeamna atunci cand ies cu prietenele seara, sa dansam (nu-s fana expresiei “ies in club”), sa ne simtim bine. E povestea eterna…dansezi, bei ceva, scapi de inhibitii, te misti pe ritmul muzicii…si zbang! Ti-au cazut genele pe el…da, el…tipul imbracat cum iti place tie, dragut foc. Taci, ca stie si sa danseze. Asta da specimen rar! Se uita la tine, are loc un mic eye-contact..incepeti sa vorbiti, sa flirtati. Perfect! Momentul ideal sa scoti testul la lumina. Iti chemi prietena, tipa aia care intoarce priviri pe strada, in orice conditii, orice imprejurari. Tipa asta reprezinta un test in sine, iar daca nu ai fost constienta de asta pana acum, iata ca-ti deschid eu ochii. Daca cel pe care ti s-a pus pata, nici macar nu isi intoarce privirea in directia ei, o data ce le-ai facut cunostinta, a trecut testul!! Felicitari, inseamna ca intr-adevar te vrea pentru ca vede frumusetea ta si este orb in fata frumusetii ei. Daca i-au picat ochii asupra ei, e clar ca l-ai pierdut..sau ma rog, a picat testul.

Nu am regretat niciodata testul C, si nici nu cred ca voi avea motive pe viitor. Ma scapa de multa bataie de cap. Asa ca, a little piece of friendly adivce : faceti rost de un test, nu veti regreta nici voi!

p.s

Ganditi-va putin..poate chiar voi sunteti testul cuiva. In cazul asta, eu spun ca ar trebui sa fiti mandre de voi! Sunteti de un real ajutor prietenelor voastre!

 

Stiu ca este prea devreme pentru un post legat de anul nou, dar dupa ce am scris in septembrie primul post de acest gen, cred ca e destul de clar ca nu fac lucrurile ca-la-carte.

Asadar…despre Revelion. Nu o sa ma leg de petreceri, de haine si de anturaje, pentru ca urasc discutiile astea. Si am observat ca tot mai multi prieteni au ales (de voie, de nevoie) sa fie spontani in noaptea dintre 2007-2008. Sunt mandra de voi. Iata ca ideea mea cu boicotarea Revelionului nu era departe de a deveni o realitate.

V-am spus deja despre ce NU este acest post, so to cut a long story short, i give you my New Year’s Resolutions:

- sa iau vesnica restanta

- sa ii ajut pe ai mei (as spune “mai mult”, dar cred ca as fi ipocrita)

- sa fiu mai rationala cand vine vorba de relatiile mele (ha!who am i kidding?!)

- sa fiu mai greu de impresionat, de abordat (da, asta am scris-o pentru toti ceilalti care va gandeati ca ma puteti agata in autobuz!)

- sa am cat mai multe activitati, pentru ca atunci cand sunt ocupata si ajung obosita acasa, ma simt cel mai bine

- sa nu mai aiba nimeni accidente si sa fie toti sanatosi

- sa primesc telefonul care sa-mi spuna ca pot merge sa o vad pe Eliza, ca e bine

- sa am un 2008 la fel de zbuciumat, agitat, nelinistit si revelator cum a fost 2007 (quiet is boring)

- sa imi vad mai des prietenii de departe

- sa imi vad mai des matusa (si de preferat ar fi sa merg eu sa o vad ; )

- sa am un nepotel sau o nepotica

- sa invat mai mult, mai multe, mai bine

- sa incep sa intrezaresc ce vreau sa fac in viaaaata asta

- sa fiu sanatoasa (that would be nice)

- sa o vad pe Raluca de Paste, in Amsterdam…si eventual sa sarbatorim revederea in stil olandez

- sa ne mai tina casa de la Sinaia multe vizite de-aci incolo

- sa imi fie fericiti prietenii (din bucuresti, timisoara, cluj, tg-jiu, botosani, paris, lausanne, spania, anglia, in curand si new york)

- sa vad mai multe locuri indepartate, sa cunosc mai multi oameni, sa tintesc cat mai sus, sa vorbesc la fel de mult in somn, sa invat snowboarding, sa merg mai mult la teatru, sa nu mai aud de seceta/inundatie/sinistrati/violati/batuti/ucisi

- sa am onoarea sa il cunosc pe Sarcastic (si sa nu trimita pe altcineva in locul lui! > )

- vara sa fie mai mult soare, mai mult nisip curat pe plaja din Vama, mai multa visinata, mai multe pastile pentru tantari,  iar iarna sa fie mai multe grade celsius, mai mult ceiut, mai mult vin fiert cu scortisoara si mai multi oameni in jurul bradului de Craciun

 

Vine Craciunul. Vin si posturile despre Craciun. Nu stiu de ce imi este groaza mai intai: de stresul pe care aceasta sarbatoare il implica, sau de enspe sutele de articole pe cale sa apara despre cat de warm and fuzzy e anotimpul asta. Eu una, inebunesc incet dar sigur. Ma plictisesc teribil cand vad ca in fiecare an discutam aceleasi vesnice subiecte, le reinventam-pentru ca nu exista noutati, si le epuizam pana la anu.

Ma streseaza articolele din reviste, articole care spun mereu aceleasi lucruri:

-cum sa-ti impodobesti bradul ca sa fie “cool”- si eu, care credeam ca e vorba despre traditie, nu despre “coolness”.

-cum sa te distrezi de sarbatori, daca esti single- cu alte cuvinte, ba boule, daca esti singur ai probleme.

-cum sa-ti coafezi parul de Revelion cat mai rapid si in-style- de parca te si apuci tu sa-ti pui paru pe bigudiuri..fi serioasa, mergi la coafor pentru asta, nu in baie!

-cum sa iti alegi rochia potrivita- mergi in magazine!wow…that was tough, huh?!

-cum sa-ti aranjezi masa- asta deja ma plictiseste teribil!

-ce cadouri sa iei mamei, prietenei, prietenului, unchiului, vecinei, cainelui..- frate, nu o sa dau niciodata 20 mil pe ceasul ala, nici 1000 euro pe colieru ala de perle si nici nu o sa incep sa caut zgarda cu cristale Swarovski!

Ma streseaza articolele si posturile despre cat de “pufos”, “calduros”, “plin de emotie” sau mai stiu eu cum naiba e perioada asta. Va zic eu cum e defapt: e un anotimp al naibii de geros, iti ingheata nasu si nu simti daca curge, ingheti tot ca un turture in statiile de autobuz, iar daca mergi cu 226 iti e la fel de frig si IN autobuz, degeaba te imbraci frumos ca oricum pe strada nu vede nimeni decat paltonul/geaca groasa, migrenele sunt tot mai dese din cauza temperaturii scazute, numarul accidentelor auto creste semnificativ, ai nevoie de bani pentru cadouri si constati de cele mai multe ori ca nu ii ai, daca te trezesti ca mine pe la 14:00 mai pierzi 2 ore si constati ca s-a si intunecat, bagajele sunt mult mai voluminoase pentru ca sunt pline de pulovere groase, in loc de maieutele dragute pe care le purtam vara…and the list goes on and on and on and on….

Mi-e sila de anotimpul asta afurisit si imi pare rau ca nu mai sunt copil, pentru ca atunci ma bucuram de el. Imi placea zapada, acum nu o suport! Zilele astea, sunt putine lucruri care ma fac sa simt spiritul Craciunului… colinde din anii ‘20, in engleza, un ceiut de la Irina, sub plapuma, cand ninge afara…sa impodobesc bradul, sa o ajut pe mama la sarmalute…anumite momente cand, mergand pe Magheru, incep sa simt un miros de iarna…

P.S.

blogo, esti liber sa comentezi

 

Acest post confirma o parere pe care Doru o sustine la orice ora din zi sau noapte, cu tarie. Este vorba despre un subiect pe care am purtat discutii cu el, eu fiind de partea cealalta a baricadei, ca la orice alta discutie a noastra Iata insa, ca de data aceasta, am avut o revelatie, in timp ce trageam cu urechea in autobuz la discutia telefonica a unei domnisoare. Tipa fusese inselata si incerca sa-i explice respectivului de ce este dezamagita de actiunile lui. Pe acest fundal cu iz de telenovela, am avut mareata revelatie.

Asadar, noi femeile, dupa cum mi s-a demonstrat in numeroase randuri, observ ca suntem atrase de tipul rau, tipul usor periculos, care poate in orice clipa sa ne distruga emotional, care ne domina din cat mai multe puncte de vedere. Ne place sa ne jucam cu focul. Ne place sa ne bucuram de relatia cu el pentru ca stim ca nu o sa tina o vesnicie. Pentru ca da, deep-down, suntem constiente ca e un idiot si ca nu e husband-material. Stim ca ne-ar insela, atunci cand si-ar pierde interesul si pasiunea pe care o simte pentru noi. Stim ca ar ajunge sa se foloseasca de noi. Stim ca am ajunge niste marionete si ca ne-ar manipula, ne-ar indeparta de prieteni si ne-ar izola prin atitudinea sfidatoare pe care ar afisa-o in fata noastra. Tipul asta, individul asta, este unul care iti ofera cu siguranta o relatie pasionala, intensa, o relatie in care te-ai simti mai femeie ca oricand…desi de scurta durata, dar la capitolul “moral si incredere de sine” ar fi pansamentul ideal.

Fetelor, a little piece of advice: ar trebui sa va sune un semnal de alarma, sa va dati seama ca oricat de tare v-ati atasat de individ, e momentul sa va luati ramas-bun atunci cand:

1) Nu raspunde la telefon, desi stii foarte bine ca nu e ocupat in momentul respectiv- te evita!

2) Nu e atent la discutia serioasa pe care incerci sa o porti cu el- cand era mort dupa tine, iti sorbea cuvintele..in plus, pe atunci nu erai nevoita sa porti discutii serioase cu el.

3) Iti vorbeste urat- nu are nici o scuza. e clar. si-a pierdut si respectul pe care l-a avut fata de tine.

4) Se fereste de contactul vizual in timpul discutiilor despre voi si incearca sa fie de acord cu tot ce spui, sa treaca cat mai repede momentul. Incearca sa te sarute ca sa “schimbe subiectul”, sa iti distraga atentia si sa iti potoleasca grijile- nenorocitul se eschiveaza si mai vrea sa iasa si favorabil din povestea asta!

Toate acestea fiind spuse, sunt convinsa ca sfaturile desi sunt de folos, nu vor fi puse in practica din acelasi motiv enuntat la inceput: Femeile adora suferinta mascata! Femeile vor, desi de multe ori nu sunt constiente de asta, sa fie geloase, sa sufere, sa se intrebe ce se intampla, sa stie ca partenerul ia deciziile importante pentru amandoi-lucru privit ca pe un gest galant, in faza de inceput a relatiei, dar care mai tarziu devine un semn clar al manipularii. Nu exista solutii pentru acest sindrom, dragelor…insa, cu timpul, sper sa ne dam seama ca un asemenea “tip rau” este intr-adevar o experienta intensa, insa una fara potential. “Tipul bun” este cel la care vom ajunge in cele din urma, cel pe care il vedem tatal copiilor nostri, cel care ne merita increderea si cel care merita efortul si timpul pe care sa il dedicam unei relatii alaturi de el.

Get a life!

…campania continua!

 

Da, o duminica lunga si lenesa. Duminica ideala. Duminica asta.

O dimineata tarzie, sub paturi moi si plapumi groase, cu vise asternute pe perne mari si pufoase, tolanite intr-un pat cald. O dimineata cu sandwhich-uri si cafelute aromate, cu poze vechi si muzici vesele.

O intalnire cu Irina si Sebi in Green. Muzica frumoasa, cercei, brose, bratari si inele, genti, portofele si multe alte minunatii cu povesti unice… Dar, in fond, era o intalnire “serioasa”. Asa ca are loc minunatul brainstorming: target, set de valori, marci, brand, pozitionare, print, spot, si cel mai grav…numele marcii! Oamenii draguti de la masa vecina trag cu urchea. Li se pare interesant asa ca incepem sa discutam. Le plac ideile noastre si ajungem sa le auzim si pe ale lor. Venim cu sfaturi si propuneri. Discutia e una naturala, frumoasa, cu niste oameni destepti si interesanti. Doua fete si doi baieti, poeti boemi cu idei marete pentru  o revista. Le citim poeziile si ramanem impresionati. Snif! Ladies and Gents, i give you :

HIGH-HEELS- Sabina Mihai

Alergam sa prind autobuzul fericirii,

S-ajung pe strada curcubeului,

(Unde aveam sa te-ntalnesc),

Sa ploua cu bani si vise implinite,

Sa rad mult si sa-mi bat joc de suparare

Sa asmutim dulaii printre garduri,

Sa joc sotron pe zilele de calendar si sa fiu un copil al vremurilor fierbinti

Dar am pierdut autobuzul fericirii

strada curcubeului era in reparatii iar tu

aveai intalnire cu alta.

Veste- Andrei Petre

Ti s-a dus vestea prin rai

Ca fundul mai moale ai

Decat puful norilor in care

Tolanesc in lene mare

Ingerasii,

Gustoasa ca papanasii

Lenjeria copila ai,

Trasura cu inaripati cai

Ce ti-a dus vestea in rai.

Asa ca, dragii mei, daca cititi postul acesta v-as ruga sa lasati un mic comment, un gand referitor la poeziile celor doi. Sunt entuziasmati si tare curiosi de cum le veti primi. Va multumesc anticipat

 

Pune-ti o dorinta. Acum, da. Inchide-ti ochii, gandeste-te bine la ce vrei cel mai tare…si doreste-ti lucrul ala. Dar, tine cont de vorba bine-cunoscuta din popor: “ai grija ce-ti doresti, pentru ca s-ar putea sa se indeplineasca”.

E ziua ta azi…Uite, vine tortul. Ce bine, e cu bezea si caramel!.. Hai, sufla in lumanari, in toate..Pune-ti o dorinta cand ajungi la ultima lumanare. Sa iei examenul, sa te iubeasca mereu ca-n prima zi, sa pleci cu bursa, sa vezi lumea, sa fie fetita, sa mearga afacerea, sa plecati doar voi doi de Revelion, sa se insanatoseasca Eliza….sau incearca sa trisezi si cere sa ti se indeplineasca mai multe dorinte dintr-un foc!

Ai o geana. Da, ai ghicit obrazul. Acum pune-ti o dorinta. Sa te intalnesti cu ea in drum spre scoala, sa iei 10le muncit din greu, sa ramai singur acasa.

Sufla in papadie usor, din varful buzelor…sopteste firicelelor cuvinte duioase si impinge-le catre soare, impreuna cu dorinta ta de a afla secretele magicienilor, de a merge iarna in Hawaii si vara in Alaska.

E revelionul. Poarta ceva rosu, chiar de e doar un servetel de masa, ascuns in buzunar. Cand ceasul o sa loveasca ora 24:00, inchide-te de tot ce te inconjoara, uita pentru 3, 6, sau 9 secunde de toti oamenii dragi din jurul tau si inchide ochii, strange pleoapele si doreste-ti acel ceva…acel an mai bun, acea iubire intarziata, acel vis inca nerealizat, acea reusita care o sa te implineasca.

Oricare ar fi ocazia, si vezi bine ca sunt multe…ne punem visele in carca unui obicei..un obicei pe cat de naiv, pe atat de frumos. Ma intrebam ce se intampla cu toate dorintele astea.. Stiu ca unele, putine, se infaptuiesc. Imi amintesc cele doua dorinte pe care mi le-am pus intr-o vara, in timp ce-mi legam o bratara de glezna stanga. Imi amintesc ce mi-am spus atunci…Am vrut ca bratara sa se rupa doar atunci cand cele doua se vor indeplini. Asa s-a intamplat. Am fost norocoasa. Dar ce se intampla cu visele greu de concretizat? Sau chiar imposibil? Ce se alege de ele? Dispar cu timpul, uitam de ele? Sau raman undeva, sub forma unor neimpliniri, unor regrete cu care vom fi nevoiti sa traim? Eu nu stiu…

 

Stiti bine cum sta treaba. Te certi cu prietenul, va amenintati cu despartirea, spuneti ca v-a ajuns, ca nu se mai poate asa, ceva trebuie sa se schimbe…Te hotarasti sa iesi cu prietenii, sa dansezi, sa vezi lume noua, sa barfesti nefericirile altora..si poate scopul intregii iesiri : sa iti ineci amarul intr-un pahar cu vin, sa te scufunzi cu totul…pana uiti de tine, dar mai ales de el.

Sfat: in situatii ca cea descrisa mai sus, este recomandata deposedarea de telefoanele mobile. “Atentie! Pericol de umilinta!”.

Cu totii, imi imaginez ca am trecut la un moment dat prin asa ceva. Daca ai noroc, iubitul/iubita nu va auzi telefonul, nu va avea chef de tine in momentul respectiv, nu va raspunde. Daca ai ghinion, vei ajunge sa te smiorcai in telefon, sa devi penibil cu rugaminti, milogeli si cereri de iertare care nu ar fi avut loc daca nu ar fi fost cantitatea impresionanta de alcool care se lafaie in sangele tau. Asemenea situatii sunt DE EVITAT, iar sfatul meu este urmatorul: ori iti lasi telefoanele acasa (greu,stiu…daca se imbata partenerul mai tare, sau inaintea ta si te suna el primul?), ori rogi un amic sa ti le tina, impreuna cu o serie de instructiuni serioase. De exemplu, sub nici o forma nu are voie sa iti inapoieze telefonul pana cand nu te vede cu capul pe perna. Nu are voie sa cedeze lacrimilor tale. Nu are voie sa te lase nesupravegheat! Nu are voie sa lase telefoanele nesupravegheate-esti tare inventiv cand esti beat si poti sustrage cu usurinta mobilul. Nu are voie sa raspunda la telefon-daca te suna partenerul, exista totusi riscul ca el sa fie treaz si sa il deranjeze ca nu “poti” sa vorbesti cu el/ea.

Atentie! La asemenea iesiri, mergi numai cu oameni de incredere, oameni carora sa nu te sfiesti sa le spui tot adevarul, oameni care te-au mai vazut in starea asta deplorabila, care stiu cum reactionezi in preajma alcoolului si care stiu cum sa te “manevreze”.

P.S.

Sunt atat de riscante telefoanele astea, “sub influenta”…si totusi o facem. Parca in momentele respective uitam complet de inhibitii si prindem curaj sa spunem tot ce nu putem in alte imprejurari. Nu imi dau seama daca e de bine sau de rau.