Monthly Archive

Cu siguranta v-a fost dat sa cunoasteti oameni obsedati. Poate unii dintre voi chiar ati fost, sau sunteti niste mici obsedatei. Recunoasteti, oamenii astia sunt insuportabili. Vorbesc mult si prost…nu stiu sa dezvolte nici un alt subiect in afara de “obesesia” lor. Fie ca e vorba despre o persoana, despre un obicei, fetish, sau mai stiu eu ce minune, oamenii se agata de ceva, din nesiguranta.

“Esti nesigur pe tine? Pe personalitatea ta? Pe relatia ta? Atunci suna la 0800-OBSESIE.”- cam asa ar trebui sa sune un anunt in ziar. Hm, chiar ar putea deveni o promovare pentru un cabinet de psihiatrie. Poti sa-mi spui ca o idee care nu-ti da pace, este pana la urma o parte din tine…si ca cei dragi ar trebui sa te placa la pachet cu ea. Dar gandeste-te putin, egoistule..de ce sa fie toti nevoiti sa te asculte mereu vorbind despre aceeasi poveste? Poate ca de asta au inceput oamenii sa te evite. Te-ai gandit la asta?

Un om obsedat este un om care nu poate trece peste, nu poate inainta in viata, un om care e blocat undeva in trecut, in evenimentele din trecut. Profilul? Pai, undeva intre 18-110 ani, femeie/barbat/travestit/hermafrodit, candva se bucura de viata…iar acum, cel mai probabil, a devenit chain-smoker, a observat ca toti prietenii ei/lui au capatat acelasi tic: sa dea ochii peste cap (da, desteptaciune! din cauza ta!). Tratament recomandat? Get a life! Deschide ochii, bucura-te de bratele care te strang la piept, de privirea iubitei/iubitului-teoretic sincera, de complimentele mamei-care vor fi mereu incredibil de obiective (daca intelegi ce vreau sa spun!), si incetul cu incetul, pune-te pe picioare! Lasa oamenii care candva te-au rascolit, nu mai intoarce mereu privirea in urma, nu te mai gandi la ce “a fost” si incepe sa visezi la ce “o sa fie”…Iti zic eu, it’s the sane thing to do!

Get a life!

“M-ai visat azinoapte si te-ai speriat. Credeai ca sunt in pericol, ca ma asteapta griji, nemultumiri si ca o persoana imi vrea raul. M-ai visat atat de urat incat te-ai trezit plangand in cautarea bratelor mele.

Dormi? (m-ai intrebat, sperand sa primesti un raspuns)

Acum nu, nu mai dorm (ti-am raspuns morocanos si insensibil).

Ia-ma in brate, strange-ma tare. Te-am visat cumplit. Sufereai. (chiar si in intuneric, ti-am vazut ochii umezi, tremurand din gene)

Cum sa fac sa te feresc de cosmaruri? Urasc sa stiu ca te doare, urasc sa stiu ca te rascolesc ganduri nesuferite. Dar iata ca un balaur fioros, sau imaginea mea inconjurata de serpi veninosi cu limbi ascutite,  te arunca inspre mine. O imagine tulburatoare ivita in miezul noptii in prea-bogata ta imaginatie,  te aduce la mine atunci cand, din greseala, intorcandu-ma pe partea dreapta, iti dau drumul la mana. Cat de frumos stii sa ma pedepsesti…fara ca macar sa vrei.

Te iubesc..acum si mereu. (ti-am spus-o pentru ca imi vine sa o urlu de fiecare data cand te vad, cand te simt, te miros, te visez, sau te ating..ti-am spus-o si acum, pentru ca stiam ca era singurul lucru care te-ar linsti, singurul lucru de care aveai cu adevarat nevoie.)

Stiu…(mi-ai raspuns schitand un zambet, de dragul meu..pentru ca stiai ca de asta aveam eu nevoie) “

Nu imi pare rau ca sunt lenesa- asa ma relaxez eu.

Nu imi pare rau ca duc uneori curiozitatea pe culmile indiscretiei- e mai bine decat sa fii indiferent.

Nu imi pare rau ca pot sa trec de la zambet la plans in hohote, intr-un interval de 5 minute…- pentru ca pot si invers.

Nu imi pare rau ca nu sunt eu aia care sa sune mereu- pentru ca e frumos sa vezi cine te cauta.

Nu imi pare rau ca nu o ascult mereu pe mama- cum altfel m-as invata minte?

Nu imi pare rau ca sterg praful rar- pentru ca atunci cand se aseaza pe trandafirii uscati, ies niste poze frumoase.

Nu imi pare rau ca nu sunt ambitioasa- cel putin stiu ca nu o sa calc pe nimeni in picioare ca sa ma ridic eu.

Nu imi pare rau ca pun la suflet si ce nu trebuie- it’s me!

Nu imi pare rau ca trebuie sa ma gandesc inainte sa actionez- se pierde spontaneitatea.

Nu imi pare rau uneori- iar pentru asta, imi pare rau.

Masina. Ba nu, tren. Casuta bantuita regasita. Soba care candva a explodat. O mare sufragerie, transformata intr-un pat urias. Un culcus moale, din ce in ce mai calduros, numai bun cu o carte in brate. Trei fete cucuiete, lipite de soba, oftand povesti si chicotind amintiri. Old Nick’s Pub. Muzica proasta, chiar si dupa o bere.

“Diana, crezi in povesti cu zane?”

“Nuuu, chiar nu! De ce?”

“Pentru ca esti cea mai frumoasa dintre ele”

Raluca e intrebata daca doreste compania unui domn si curtata de tipul de la bar, iar Irina e dezbracata din priviri de masculii aliniati in jurul ei. Bautura gratis. “Hai acasa”. Una adoarme, mai raman doua..pe balcon, cocotate. Nebun de alb, Canta-mi povestea, Cea mai frumoasa, Flowers in the window si ceva vin demidulce. Imbratisari, cantece, marturisiri, promisiuni si pacte. Fum si vise. Sarmisagetutza care a trait in anii ‘30 pe Champs Elysees, iar azi ne cere ultimul strop de apa potabila. Drumul pana la vale si apoi inapoi la deal. Jerry micut si speriat, soricelul pe care l-am fugarit pe scari. Lectura din “Foc” (Anais Nin) o adoarme pe a doua. Ramane doar una. Balcon, muzica, luna plina, somn la caldurica. Cafeluta de dimineata (aka pranz), cu croissant si raze de soare.

Trenul fara locuri. Gasit locuri. Cedat loc. Multumiri pentru gest si o inima plina de zambet. Un weekend lenevit in cel mai frumos mod cu putinta.

E soare si e cald. Vantul abia imi atinge materialul fustei si o provoaca la dans. Merg pe stradute intortocheate si inguste, merg din ce in ce mai repede, merg apasat si incep sa descopar o melodie din sunetul tocurilor lovite de trotuar. In spate las voci subtiri de copii care sar coarda, chicotesc si joaca sotronul…ce sunete colorate.. Trec grabita pe langa doi batrani care joaca sah, la scara blocului..si ma incanta sa ii vad zambind, sa ii vad facandu-le cu mana sotiilor de la etajul 1, care beau impreuna o cafea. Incep sa ma simt vinovata..daca observ toate detaliile astea care, ce-i drept imi inveselesc ziua, inseamna ca nu ma grabesc suficient de tare…iar el ma asteapta. Incep sa alerg usor si sper sa nu ma impiedic, pentru ca stiu ca e foarte posibil..ma cunosc. Ma uit la ceas si aflu ca am intarziat deja cu mult peste sfertul de ora academic, cand timpanele imi sunt zguduite de un Beatle care goneste pe langa mine si ma dezechilibreaza. Era imposibil sa nu cad si chiar sa ma ranesc. Tocmai acum, tocmai azi…azi, cand trebuia sa arat impecabil in fata lui. Mainile imi preseaza o batista (cumparata din motive pur estetice, se pare ca mi-am descoperit o noua pasiune-colectionarea batistelor vechi, din anticariate, cu dantelarie deosebita) pe genunchiul zgariat. Materialul fin se distruge centimetru cu centimetru, inrosindu-se cu rapiditate. Ma sperii putin, ca de fiecare data cand vad sange. Un copil vine langa mine si ma cearta : “vezi?de asta imi spune mama mereu ca nu e bine sa alergi. doare?”- si se uita la mine cu ochii mari si umezi, afectat de parca s-ar fi ranit chiar el. “Nu micutule, uite…nu ma doare deloc. Si sa stii ca mama are dreptate, nu e bine sa alergi. Promit sa fiu mai atenta.” . Se uita putin suspicios dar la indemnul meu, fuge inapoi la prietenii lui si isi continua jocul. Ma ridic incet si imi incerc piciorul lovit. Pot merge. Incep sa ma gandesc ca micul meu accident mi-a mancat destul de mult timp si ma tem ca nu cumva sa plece. Inca putin. Nu mai am mult pana acolo. De ce incepe acum sa bata vantul? Si de unde vine cu atata forta si incotro se grabeste? Ma tem de furtuni de mica si moment mai nepotrivit decat prezentul, pentru una nu exista. Incerc sa grabesc pasul, dar piciorul nu-mi permite. Si cine a pus scarile astea aici? Si de ce sunt atat de multe? Ajung la ultima treapta rasufland greoi, dar decisa sa nu renunt. Strabat parcul “indragostitilor” (supranumit asa printre localnici datorita numarului impresionant de mare de indragostiti ce-si fac veacul pe bancile si aleile astea ascunse) si in graba mea cred ca pun ochii si pe vecina de la 3, iar tipul ala nu seamana deloc cu logodnicul ei. Dar nu am timp. Traversez si vad cafeneaua. Ii vad prelata verde si prafuita, sub care s-au imbratisat atatia, sub care s-au rostit numeroase declaratii, sub care s-au frant atatea perechi, sub care s-au legat la fel de multe. Incerc sa il gasesc cu privirea, pe masura ce ma apropii. Incerc sa imi “repar” imaginea cat de cat, imi corectez tinuta, imi intind rochia pe corp din cateva miscari rapide, trec degetele prin par si incerc sa fac abstractie de ciorapul rupt. Uite-l. Ma asteapta cu un pahar cu vin rosu. Cand ni se intalnesc privirile, raman blocate cateva secunde, de parca asta e momentul…de parca numai noi ramanem..de parca numai noi am fost. Cand se dezmeticeste, isi da seama ca schiopat si se grabeste inspre mine.

-Va continua-

Am descoperit o noua categorie de oameni, pe care imi place sa-i alint “nuca-n perete”. Sunt, in general, tinere domnisoare cocotate pe tocuri cat mai inalte, cu bluzite cat mai scurte si pantaloni cu talia cat mai joasa (criza de rinichi waiting to happen!), pe care nu..nu,nu..nu le gasim in dumars, maxx, sau cum se cheama locurile in care isi fac veacul de obicei…Aceste demoazele le gasim in Vama, in Expirat, B52, mai nou in Green Hours. Am ramas absolut socata cand am descoperit asemenea specimene si la concertul Muse(venite probabil la bratul cuiva important, fetele s-au plictisit si au cascat toata noaptea).

Incerc sa imi explic acest “trend” de a defila in haine de pipita exact acolo unde nu e cazul.  Nu ma intelegeti gresit, nu spun ca nu m-am incaltat niciodata cu pantofi cu toc, nici ca nu mi-am indreptat parul cu placa…ba chiar din contra. Numai ca trebuie sa stii cand un eveniment iti permite sa apari asa, si cand nu. Cand apari in Green, spre exemplu, cu prietenele tale la brat (alt gest minunat!) si o dati pe tequilla (dupa ce va amuzati copios cand aflati ritualul cu sarea si lamaia) doar ca sa incepeti sa dansati din fundulet si sani… recunosc, pe mine ma luati prin surprindere. Da, raman socata cateva clipe. Cand incep sa imi revin, constat ca fundita de la bikineii vostri iese naravasa din pantaloni si asteapta sa fie trasa..in sus, in stanga, in dreapta..sa fie trasa. Cand fata (sau fundita de la spate) te tradeaza…cand decolteul sugrumat de corset, sau cand eticheta inca lipita bine de talpa pantofilor cu toc de 14, cum reusesti sa iti pastrezi cumpatul si de ce nu mergi in locuri unde oamenii sunt pe aceeasi pagina cu tine? Cand vezi in jurul tau oameni in blugi, adidasi, relaxati..asezati in jurul unei mese, la o poveste si un pahar cu ceva…tu apari asa, doar pentru a atrage atentie. Sa iti explic ceva. Faptul ca toata lumea se uita la tine, nu e mereu un semn bun. Cand ma vezi pe mine, la masa, cu o expresie de dezgust intiparita pe fata, clar nu este un semn bun. Cand barbatii de la masa mea se uita la tine si incep sa rada in hohote, nu e un semn bun. Cand prietenii mei danseaza pe langa tine si te parodiaza, nu e un semn bun. Nu o fac pentru ca te invidiaza, nu o fac pentru ca te vor, nu o fac pentru ca te admira sau vad ce sulfet bun ai tu. Tot ce se vede este ca ai esuat lamentabil cand ai vrut sa te vopsesti blonda, ca te imbraci de la raionul pentru copii si ca nu ai gust. Vrei sa iesi in evidenta, am inteles. Ai reusit, felicitari!

Pentru Dorulet, iata ce preferinte am in materie de melodii instrumentale(in ordine aleatorie):

1)Eleni Karaindrou-By the sea

2)absolut orice mel de la Yann Tiersen

3)Martin Diaz- Delirium

Bonus si de la mine, piesa cu versuri: Julie Deply- Let me sing you a waltz

Sa vedem ce zic Anutza, Maria si Baghy.

Imaginati-va un baiat care rade mereu, care glumeste si cu cel mai scortos profesor universitar..un baiat care daca te vede daramata, iti spune un cuvant inventat de el (de ex “shputz”) si e suficient ca sa te bufneasca rasul. Meet Sabescian:

diana: sa incepem ca la carte..nume?porecla?

sebi: Honciuc Sebastian. uhh… besa in generala, strunf, seba, seby sebica.. se pot forma multe cuvinte din numele meu.. sau honciuc inca una si ma duc

diana: unde erai cand ai avut parte de primul sarut?

sebi: in statia de tranvai, plecat de la liceu clasa a-9a (da stiu sunt un lamer), ceva gen dupa ore, pe la 8-9 seara… o statie de tranvai pe langa titan… a fost foarte rapid si nu am facut nimica… eram blocat… ceva gen ea astepta tranvaiul a venit mia bagat limba in gura de 2 ori si a urcat in el

diana: ce ti se reproseaza cel mai des…sa zicem, de catre miky?

sebi: oo e prea simpla, ca fac prea mult misto si atunci cand ar trebui sa fiu serios… dar inca mai lucrez la asta

diana: cel mai romantic cadou pe care l-ai facut si care e cel mai prost?2 in 1!

sebi: uuu, pai facusem vro 4 luni cu o fata la care am tinut mult, steaua castigase campionatul si i-am spus k am luat bilete la meci ca sa sarbatorim, in schimb am duso in cafeneaua actorilor si i-am facut cinste, stiu suna banal dar nu a fost, de exemplu am luat o sticla de vin am mancat si apoi barmanul a venit cu un tort de inghetata din partea casei pentru cel mai frumos cuplu din cafeneaua actorilor… apoi am iesit la universitate si erau toti suporterii stelei, gigi pe maibach.. etc.. am tipat … nu e chiar cine stie ce dar m-am simtit foarte bine si eu si ea.. eram foarte eleganti … nu prea am facut gesturi romantice pentru ca nu prea am avut ocazia, pt ca rar s-a intamplat sa fiu cu cineva si sa prind si ziua ei dar presimt ca va venii cat de curand (in weekend e ziua lu miky ). in legatura cu cel mai prost cadou… nu prea am facut cadouri proaste.. adica toate mi-au cam iesit asa… poate cand am facut un an cu miky … am fst super non-original… dar oricum i-am facut alte cadouri pe langa la care a fost mult mai impresionata

diana: faptul ca thomas, cainele tau, are un singur testicul, te-a complexat vreodata?

sebi: nu, imi place de el asa cum e… si il mentionez mai mereu pentru ca tin mult la el si asta e o chestie care il face foarte special, pe langa ca ii pute gura

diana: ai purtat vreodata(si daca nu, ai purta) lenjerie intima de dama?

sebi: haha… ))) da am purtat .. a fost genial … pentru ca nu-mi incapea si trea s-o tin pe langa … am si eu nebuniile mele…

diana: de ce ti-e cel mai frica pe lumea asta?

sebi: cred ca de singuratate, cred k ai observat ca sunt un mic microb sociabil care se baga in seama cu toti si ma irita foarte mult panza de paianjen… si inca o chestie pe care am auzit-o intr-un film.. spunea unu “mie nu mi-e frica de Dumnezeu pentru ca Dumnezeu nu face rau” .. ma cam pus pe ganduri

diana: defineste-mi dragostea intr-o propozitie..sau fraza scurta..

sebi: normal ca pot fi absolut lipsit de orice originalitate daca a-si spune ca dragostea nu se defineste… oricum cam asa e.. pentru ca are foarte multe definitii si nuante… depinde si de cum o percepe fiecare.. altii nu cred in ea… eu a-si putea spune ca dragostea iti ofera pofta de viata …. si o alta chestie ce mi s-a parut interesanta “ceea ce cer femeilor este sa-mi starneasca pofta de scris” .. face multe dragostea asta… si metaforic: un flutur care sare din intestin in intestin prin corpul tau.

diana: cea mai mare tampenie pe care ai facut-o la betie

sebi:  pai odata eram mort de beat si am ras vro juma de ora fara exagerare de tavan pe covor cu o tipa… alta data i-am mazgalit pe toti absolut toti de la petrecere cu markeru .. a fost geniala petrecerea aia… am jucat football cu nasu si facut concursuri de streptease… am facut teatru cu harap-alb si zmeul cel rau si a fost genial… si l-am pus pe unu sa faca pe plasofilul adik sa faca sex cu plasa de tzantzari … ti-ash da filmulete da mi-e ca o sa ajunga pe youtube )) oricum am multe

diana: daca ai fi femeie, cum te-ai purta cu iubitul tau?ce ai face ca sa “Repari” reputatia femeilor in ochii barbatilor..

sebi: daca as fi femeie… probabil k as fi mai intepata… da nu cred k exista neaparat o reputatie proasta a femeilor in ochii barbatilor.. pur si simplu cred k snt unele femei mai curvishtance care stau mereu pe banii concubinilor… dar nu e general valabil.. cum nici faptul ca toti barbatii considera ca toate femeile sunt asha…. cred k e vba de faptul ca traim intr-o societate foarte superficiala in care banii ii fac pe oamnii nu invers. ash gati.. adik nu i-as da totul mura in gura.. gen sa ne impartim treburile care trebuiesc facute in casa “chores”.. .. si da as fi tandra (frate uitete ce ma pui sa zic ) ) .. nush cred k mi-as pastra personalitatea…. mi-e cam dificil sa-ti raspund la intrebare pt k nu pot sa ma pun in pielea unei femei… pt k snt multe chestii din lumea voastra care imi displac.. gen reviste glosy, balerini, shopping etc… nu cred k m-as suporta ca femeie

Multumiri lui Sebi!

Mi-am dat seama ca in viata exista un singur adevar. Nimic nu tine o vesnicie (aka ‘nothing is everlasting’).

Daca pornesc de la acest adevar…imi dau seama ca imi pica toate visele si toate sperantele. Toate au la baza dragostea, toate sunt sustinute de asta..si ma tem ca in momentele mele de luciditate cruda, cand imi dau seama de Adevar, cad in depresie …oarecum. E trist sa constati ca tot ce asteptai de cand erai micuta, toate povestile imaginate, toate scenariile scrise si schimbate o data cu trecerea de la o iubire la alta, sau de la o dezamagire la alta…sunt.. doar atat: povesti. E ingrozitor momentul in care iti dai seama ca nici macar un sentiment atat de frumos precum dragostea, cu toti fluturasii ei, cu toate mangaierile si atingerile dintre cei doi, cu toate secretele impartasite, cu toate saruturile pe furis, cu toate imbratisarile in public, cu toate florile primite doar pentru ca e miercuri, cu toate complexele spulberate de increderea deplina pe care o ai in celalalt, toate..absolut toate..pot muri in orice clipa. Cauza mortii? Buna intrebare.

Iubirea moare pentru ca unul se indragosteste de altcineva. Poate sa fie un om de exceptie si sa-ti marturiseasca lucrul asta, oricat de dureros…dar sinceritatea lui o vei aprecia mai tarziu, cand iti vei da seama ca nu ai ce-i reprosa, nu ai cum sa te lasi deranjata de decizile inimii lui. Poate sa fie un om de nimic si sa te lase fara explicatii. Poate chiar sa se coboare si mai jos de atat..da,da…poate sa isi imparta inima cu o alta persoana, iar tie sa nu-ti spuna nimic, desi reuseste cumva sa te priveasca in ochi si sa-ti ceara telecomanda.

Iubirea moare o data cu increderea. Odata ce ierti greseala celuilalt, ramai cu intrebari la care raspunsurile lui nu ti se vor parea nicicand satisfacatoare. Daca ar fi sa iert un barbat care m-a inselat, nu as mai putea avea incredere in el…nu pe deplin. Acesta cred ca e motivul pentru care, imi dau seama acum, nu as putea ierta o greseala de acest gen. Sa imi spui ca ma iubesti, dar sa cedezi in fata unei tentatii…asta te face un ipocrit. Iar mie imi  spune clar ca nu, nu ma iubesti.

Desi traim intr-o lume in care dragostea e trecuta cu vederea de multi, timpul ne preseaza, vrem independenta financiara si apoi o familie…desi suntem in mod constant pe fuga, iar de privit in jurul nostru abia daca ne mai facem timp, eu sunt mai demodata…eu cred in Dragoste. Cred si in Adevarul enuntat la inceput. Cum de pot sa cred in doua lucruri care se bat cap in cap? Ma mint putin, sper putin mai mult.. Ma mint, in sensul ca, atunci cand iubesc prefer sa ignor acest adevar..cu toate ca l-am scris si pus in rama (nu, nu glumesc). Si sper, in sensul ca, visez la o exceptie care sa confirme regula. Visez ca exceptia sa fie cazul meu, visez ca pentru mine sa nu existe o “cauza a mortii”..pentru ca nu vreau sa moara.

Mariuca ma intreaba:

1) Numeste o persoana cunoscuta care impartaseste aceasi zi de nastere cu tine:
O domnisoara tare draguta, pe nume Nora…locuieste in Cluj.

2) Ce ti-ai dori sa schimbi la tine?
As vrea sa nu ma mai intereseze parerea oricui despre mine. Dar sunt pe drumul cel bun.

3)  Ce-ti place la tine?
Imi place ca sunt mereu curioasa. Imi place ca iubesc mult, iubesc cu totul, iubesc pana nu mai stiu de MINE..ci doar de EL. Imi place ca pun suflet in orice, de la felul in care ambalez un cadou, pana la felul in care sarut. Si imi place camera mea

4)  Daca ar fi cu putinta sa ti se indeplineasca un vis care ar fi acela?
As vrea sa am posibilitatea sa cumpar casa aia de pe podul Hasdeu…mai mult pentru mama decat pentru mine. Suntem amandoua inebunite dupa ea, dar o merita din plin. Mi-ar placea sa o consolidam si sa o decoram impreuna. Mi-ar placea sa alegem impreuna mobila, sa umblam prin anticariate pentru lucruri de detaliu…

5)  Care a fost cel mai nebunesc lucru facut de tine vreodata?
Bai, am stat si m-am gandit…am sunat-o si pe maica-mea sa o intreb….nu am facut nimic nebunesc. Nu stiu..cu toate ca nu iau cele mai inspirate decizii de fiecare data, cu toate ca nu ma gandesc mereu inainte sa spun sau sa fac ceva…iata ca nu am facut nimic iesit din comun…Cel putin nimic care sa merite sa fie mentionat.

6) Daca te-ai putea intoarce in timp ce ai schimba?
Eu nu sunt de parere ca lucrurile din trecut ar trebui schimbate, daca s-ar putea. De fiecare data cand am trecut prin ceva mai putin dragut, chiar daca poate pe moment am regretat si am vrut sa “take something back”…mi-am dat seama in cele din urma, ca toate se intampla pentru ca asa trebuie. Eu cred ca lucrurile isi urmeaza cursul lor, si gasesc un motiv in orice intamplare. Deci nu as schimba absolut nimic.

7) Persoana pe care ti-ai dori sa o intalnesti
Boris Vian si Nichita Stanescu.

8 ) Daca ar fi posibil ce personaj ti-ai dori sa prinda viata?
Victor Petrini.

9) Care e personajul care se aseamana cel mai mult cu tine?
Cred ca m-am identificat mereu cu anumite trairi sau trasaturi ale unor personaje dragi mie… Hm..poate Amelie…cred ca am spiritul ei..

Mai departe, catre: moi non-da, poti sa-mi raspunzi intr-un comment.. ralu si doruuuu!

P.S.

Inca o leapsa micuta de care aproape ca uitasem…de la Gabriel, trebuie sa spun ora mea preferata. Pai, ora preferata la care sa ma trezesc este 12:00. Ora preferata la care sa ma culc, 01:00. Ora preferata la care sa mananc, 22:00. Ora preferata la care sa ma spal pe cap, 19:00. Ora preferata per-total, 15:00. Asta o pasez catre Mariuca, Julie si Anutza.

Intotdeauna mi-au placut lucrurile personalizate, lucrurile asupra carora ramane vizibila amprenta cuiva. Imi plac agendele mazgalite, brosele mostenite si ciobite, bancile vechi si scrijelite..pe care si-au lasat copiute, mesaje de dragoste, sau gume de mestecat, mii de studenti. Pastreaza semnatura cuiva, o bucatica din persoana respectiva..iar asta mi se pare minunat.

Poate tocmai din acest motiv, mi-am personalizat dormitorul cat am putut de mult. Camera mea e o carte cu povesti..si in fiecare coltisor, gasesti cate o poveste. Fara zmei si zane, fara balauri sau broscoi, povestile camerei mele au numai personaje bune si frumoase, toate imi sunt prietene, si pe toate le tin aproape. Am poze cu prieteni de departe, de suflet, de pretutindeni, care imi tapeteaza peretii camerei, care mi-i arata mereu veseli si mereu langa mine. Am biletele, carnetele, notite si mazgalituri, toate pastrate cu grija in coltul cutiutelor frumos colorate…un taram magic, un taram al amintirilor dragi mie. O cutiuta e plina cu margele albastre, albe, aurii…panglici dantelate si snururi catifelate, ce spera sa devina brose sau cercei.. O cutiuta e plina cu o veche colectie de servetele, in stare perfecta..pentru ca nu s-au asezat niciodata cu mine la masa…inca asteapta, dezradacinate de pachetele din care au facut candva parte, asezate de ani buni unele peste altele, cele de Paste cu cele de Craciun, sau cu cele inflorate. O cutiuta ascunde amintiri legate de o frumoasa poveste de iubire. O alta, bilete de tren si de muzeu, de pe alte meleaguri. Oglinda noua in camera mea, dar veche daca ma iau dupa numarul zgarieturilor de pe rama, sprijina perfect siragurile de margele. Sticlute de marimi, culori si forme diferite sunt rasfirate pe un raft..cu ale lor esente ce asteapta sa-mi mangaie incheieturile si decolteul. Patul mic, dar incapator e locul meu preferat din tot acest basm…acolo ma intind, inchid ochii..si in cateva secunde pot fii oricine, pot face orice si pot merge oriunde..e lumea mea, lume de care imi e greu sa ma desprind cu fiecare rasarit. Lumanari ascunse printre carti, asteapta sa le vina randul…sa imi incalzeasca putin ziua cu o flacara ce insista sa danseze ore in sir. Coperte care se imbratiseaza in biblioteca pastreaza secrete ce mi le dezvaluie doar atunci cand le suflu paginile, manata de curiozitate.

Camera mea e romantica, precum o strada ascunsa din Paris….e visatoare si plina de speranta, precum o mireasa in ziua nuntii…e calda si primitoare, precum plaja din Vama Veche in luna lui cuptor.. E taramul meu magic.

..ti s-a intamplat ..

..sa aluneci pe o coaja de banana?

..sa cazi intr-o balta, pe spate?

..sa cazi pe jos intr-un autobuz?

..sa se rupa scaunul cu tine?

..sa fii intr-atat de adormit, incat sa dai cu capul de bara de care te tineai in autobuz?

..sa te sperii de propria ta umbra?

..sa iti iei hainele pe dos dupa ce ai facut sex?

..sa fii de acord sa ajuti pe cineva dupa ce i-ai spus un “Da” automat, pentru ca vorbeste prea incet si te-ai saturat sa tot intrebi “poftim??cum ai spus?” ?

..sa urlii in gura mare o barfa sau o injuratura, exact in momentul in care se opreste muzica?

..sa iti patezi de ciorba fusta alba, exact inainte sa iesi pe usa…dar sa-ti dai seama abia cand esti in oras?

..sa ti se rupa blugii intr-un mod indecent, la o partida de volei?

…mda..nici mie!