![]()

Prieteniile se formeaza :
-in timp
-cand persoanele implicate sunt indurerate
-sub aburi de alcool
-in conditii extreme (blocati in lift/nevoiti sa imparta un compartiment timp de 8 ore/etc)
Prieteniile se pastreaza :
-prin intalniri constante
-prin telefoane/mailuri/IM-uri
-prin revederi rare dar intense
-prin confesiuni socante
-prin marturisiri de secrete prafuite
Prieteniile se pierd :
-din gafe
-din indiferenta
-din rautate
-din invidii si gelozii
O prietenie..se intampla, pur si simplu…nu ai cum sa planuiesti ( si sa-ti si iasa) sa creezi o astfel de legatura cu cineva. Imprejurarile sunt cele care aduc la un loc doi oameni. Din punctul acela, relatia depinde numai de ei doi si de cum stiu si vor sa o pastreze. Conflictele si neintelegerile nu fac decat sa le consolideze prietenia…iar daca rezista in timp, numai ei o stiu.
O prietenie reala (adica nu una superficiala, in care cei doi sunt la nivel de “cunostinte”) este una in care partile implicate se pot baza unul pe altul oricand si oricum. Intr-o asemenea situatie esti dispus sa faci sacrificii, vrei binele celuilalt si daca este cazul, sa il pui deasupra binelui tau. Cati se pot mandri cu o asemenea prietenie? Cati pot spune sincer ca la un moment dat au spus “lasa-ma pe mine, tu esti important..acum ne gandim la cum sa-ti rezolvam tie problema”?




19 comments
Comments feed for this article
octombrie 5, 2007 la 8:43 pm
Heyday
Prietenia este fragila. Si doare. Doare sa imparti, sa-ti rupi din egoism o frantura si sa-i dai si altuia sa guste din ea. Doare sa primesti, sa vezi cum palmele tale netede si date cu crema brusc incep sa se exfolieze si sa doara.
Doare. Doare ca acea bucata impartita de amandoi, formata din ceva de la fiecare, sa se topeasca. Ca ciocolata intr-o palma febrila. Si brusc sa nu mai vezi ochi, zambete si gulerele camasilor pline de lacrimi si dermatograf, ci cusaturile de pe spatele pardesiului. Auzi si o usa trantita si un ton ocupat cand ii formezi numarul.
Dar stii sa te bucuri ca un copil cand primesti o coala A4, in colt mazgalita o inimioara. Si te bucuri sa incepi saptamana cu un mesaj de incurajare. Poate superficial, dar ti-a piuit telefonul…
Este infinit mai usor sa faci rau decat bine. Este infinit mai greu pt. ceilalti sa vada intentiile tale bune, cand ei le resimt ca fiind rele.
Cei cu puterea de a recunoaste ca au gresit, respectiv ca au fost prea duri cu tine, se intorc. Timpul scrie un roman pentru tine. Paginile goale de la mijloc le scrii in ani, ca o prefata intermezzo. Stii icoana din portofel? Hartia aia colorata, cumparata de la o babuta sau de la un surdo-mut? N-are valoare materiala, dar sufletul tau se agata de ea… De prietenie.
octombrie 6, 2007 la 7:38 am
Tomata cu scufita
Mi-a placut postul asta al tau atat de mult si ma regasesc asa de bine in cuvintele tale incat o sa iti cer permisiunea sa il postez la mine pe blog, cu cateva adaugiri si bineinteles cu link spre tine. Se poate??
octombrie 6, 2007 la 7:55 am
notalent369
i guess
octombrie 6, 2007 la 7:56 am
Tomata cu scufita
Merci mult, e destul de important pentru mine.
:*
octombrie 6, 2007 la 8:10 am
notalent369
octombrie 6, 2007 la 8:37 am
notalent369
heyday…se vede ca-ti lipseste blogul..faci dintr-un comment un post
ce zici?imi mai scrii la postu ala niste variante?ca imi deschisesei apetitul
octombrie 6, 2007 la 11:06 am
Heyday
Imi lipseste, imi lipseste… De cand nu mai am blog, nu mai scriu, nu mai pot scrie…
O sa iti mai fac variante, sa ma ia inspiratia insa
octombrie 6, 2007 la 11:15 am
Mihai
“lasa-ma pe mine, tu esti important..acum ne gandim la cum sa-ti rezolvam tie problema”
s-au mai intamplat si greseli din astea in decursul istoriei…
octombrie 6, 2007 la 8:08 pm
alexandra
imi place postul asta:) e atat de frumos sa ai prietenii sincere nu doar ocazionale, mi s-a mai intamplat sa zic si asta:) adevarul e ca daca nu oferi nu poti nici sa ceri, iar parerea mea e ca priieteniile sincere sunt facute inca din copilarie cand nu exista nici un fel de interes
octombrie 7, 2007 la 7:46 am
Tomata cu scufita
Eu am scris postul, dar deocamdata nu pot sa il public… e mai complicata situatia…O sa te anunt cand apare la mine pe blog.
octombrie 7, 2007 la 2:01 pm
alexandra
ok
octombrie 7, 2007 la 4:18 pm
Maria
ridic o manutza sus pentru intrebarea ta… :*
octombrie 7, 2007 la 6:19 pm
notalent369
octombrie 8, 2007 la 7:16 am
Being Adrian Nastase
kids…
octombrie 8, 2007 la 2:40 pm
pimkee
imi place foarte mult acest post…fiindca ma face sa ma gandesc ce norocoasa sunt ca am o “cea mai buna prietena” de 7 ani si desi ea nu mai este in tara [e plecata de 3 ani] inca tin legatura cu ea si ne intelegem ca dintotdeauna. pur si simplu exista acea legatura speciala si nu o zic doar asa la intamplare.
hope u opened others` minds, too ^^
iunie 19, 2008 la 10:33 pm
Tomata cu Scufiţă » Sa regandim problema
[...] tare demult, am citit acest post al Dianei care mi-a placut mult de tot si la vremea aceea i-am cerut permisiunea sa ii adaptez [...]
iunie 19, 2008 la 10:34 pm
Tomata cu Scufiţă » Sa regândim problema
[...] tare demult, am citit acest post al Dianei care mi-a placut mult de tot si la vremea aceea i-am cerut permisiunea sa ii adaptez [...]
iunie 26, 2008 la 12:33 am
amy
Da,e adevarat o prietenie sincera se formeza inca din copilarie cand nu exista nici un fel d interes….suntem copii nevinovati……felicitari Diana pt blog:)
iunie 26, 2008 la 9:10 am
notalent369